„Eu îmi manifest sexualitatea”

De câte ori scriu eu sau altcineva despre excesul de epidermă feminină-n online (și ce credem unii dintre noi că exprimă asta – disperare/nevoie de atenție/o lacună/ș.a.m.d.) apare inevitabil o reprezentantă a sexului frumos și spune că, de fapt, suntem cu toții misogini și înfierăm „manifestarea sexualității”.

Fie, poate că suntem misogini. Poate că suferim de machism. Poate că nu ne preocupă ca femeile să nu se auto-obiectifice în online (ele manifestându-și sexualitatea liberă și frumoasă), ci suntem doar niște nebuni, porci și vrem o burkă online.

Nu ne pasă de voi. Ce facem noi nu e grijă, ci reprimare a unei sexualități.

Asta era.

Eu n-am știut că sexualitatea se demonstrează pe internet, în fața unui ecran, manifestarea ta fiind show pentru cohorte de onaniști și nebuni, pe care doar tu știi de ce vrei să-i ațâți (doar nu crezi că la sânii tăi se holbează exclusiv bărbați cu IQ 120+ și cont pe Goodreads?). Pe sapiosexuali n-o să-i atragă sutele de ipostaze indecente și citatele din Einstein.

Aveam naiva impresie că sexualitatea e ceva ce arăți în intimitate, în pat, când nu prezinți silă de organe și poziții de copulare. Că manifestarea sexualității e să-ți îmbrățișezi cu încredere fetișurile, să le discuți cu partenerul și să le pui în aplicare.

Manifestarea sexualității, după mintea mea de porc reducționist, era atunci când reușeai să arăți captivant în trenci, nu în pantalonași pe jumătate de fesieri și cu un sutien care-ți aducea împreună nurii și amigdalele.

Manifestarea sexualității era când ofereai încredere partenerului și-l validai ca bărbat, nu când îl puneai constant în gardă, Firewall-ul obsesivei tale nevoi de atenție online.

Manifestarea sexualității era când arătai simțăminte de iubire în public astfel încât să arăți că ești într-o relație fericită și funcțională, nu când manifești ieșiri maniacale în public și-ai face și fisting stradal de dragul audienței.

Manifestarea sexualității era când tindeai spre o feminitate frumoasă (oglinda masculinității lipsite de epatare și zgomot), nu replicarea unei atitudini mai des întâlnite la show-urile TV de proastă factură și pe bulevardele cu penetrabilitate mare pe timpul nopții.

Dacă așa se manifestă sexualitatea (și implicit feminitatea) să nu ne mirăm când vedem copile de 10-11-12 ani că-și descoperă sexualitatea (unele-s mai precoce, csf ncsf) și nu se sfiesc s-o demonstreze online, precum mami/vedeta preferată.

Acestea fiind zise, îmbrățișați-vă doamnelor și domnișoarelor sexualitatea în online că n-are ce să fie rău. Au și bărbații nevoie de puțină stimulare când își îmbrățișează propria sexualitate.

Curios, unde au dispărut bărbații ăia de calitate cu atâtea femei care-și manifestă așa frumos sexualitatea online?

2 comentarii

  1. Personal nu as explica omniprezenta nuditatii in online ca fiind nevoie de atentie sau manifestare a sexualitatii. Am observat mai multe fenomene care merita luate in calcul. Toata lumea stie ca sexul vinde. Pe internet, o persoana publica sau de interes public de obicei vinde ceva: un produs concret, un branding personal etc. De asemenea, cu ajutorul internetului si a conectarii facilitata de el, numarul persoanelor publice creste. Creste numarul de „vedete”, creste si procentul de continut cu scop de marketing, deci in unele cazuri, continut cu conotatii. Pe vremea cand interesul principal al maselor era orientat catre televiziune, delimitarea vedetelor de oamenii de rand era clara: ei sunt acolo, in televizor, tu esti aici. In momentul in care ne-am mutat atentia pe online, unde toata lumea are acces la mijloace de a publica continut si de a il consuma, delimitarea nu mai e atat de clara. Se creeaza deci o confuzie intre definitia prezentei omului de rand in online si definitia prezentei unei vedete. Ca si consecinta, nu stii daca ceea ce vezi in poze este o persoana obisnuita sau o persoana care vrea sa vanda ceva.
    Aici intra in joc copiii de 10-12-14 ani. Nimeni nu vrea sa fie exclus din comunitate, deci trebuie sa se adapteze cat de cat, sa fie partial exact ca tot restul celor din comunitatea la care vrea sa adere. In special la varste mici, nevoia de integrare e mare, e importanta. Deci copiii, sau in general toti oamenii, vor imita un comportament inadecvat pentru ca asa fac si ceilalti, ceilalti fac asa pentru ca nu stiu ca ceea ce vad ei este de fapt un act de vanzare si nu o necesitate pentru prezenta in online, iar vedetele vor sa isi vanda produsele, un scop cat se poate de normal. Parerea mea este ca nimeni nu poate fi invinovatit in aceasta situatie, ca acest trend nu este generat de un anumit defect moral/psihologic al unei anumite categorii de persoane, ci pur si simplu ia nastere singur, concomitent cu evolutia mijloacelor de comunicare.

  2. Mie mi se pare că la final de zi, cyber-chiloțăreala e un singur act. Felul în care alegi apoi să îl definești e debatable, fie ‘obiectificare’ fie ‘exprimare a sexualității’, in funcție de ce nuanțe vrei sa dai. Dar actul e același. Ne jucam cu etichetele doar 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Texte pe mail: