Dumnezeu încă nu ne-a spus ce îi place

Acum câteva zile mi-a lăsat o doamnă un mesaj pe Facebook. Era foarte supărată că în bucata mea de material din emisiunea lui Măruță am râs de ÎPS Teodosie (vedeți? Tare, nu? Glume d-astea la Pro. De când voiați?).

Doamna mi-a zis următoarele:

„Nu îți e teamă să faci glume și să te distrezi pe seama Bisericii, preoților, într-un cuvânt pe seama Lui Dumnezeu? […] Rușine!”

Doamnă supărată pe internet

Și acum hai s-o spunem p-aia sinceră: nimeni nu știe ce vrea Dumnezeu. Dumnezeu este un concept atât de abstract încât pare la limita dintre blasfemie și imaginar să crezi că ai habar de ce vrea el să spui, să gândești, să faci.

Până astăzi n-am primit nici măcar vreun semn palpabil de la Dumnezeu vis-a-vis de preferințele lui. Lasă ce credem că avem de la el, ori ce spun alții că avem de al el. Și eu pot să spun că mi-a vorbit Dumnezeu și să-mi fac o religie. Chiar pot. Cred că ăsta e și primul pas când îți depui dosarul să-ți înregistrezi cultul.

Cărți? Cărți au toți. Cărțile unora sunt anti-cărțile altora. Unele cărți sunt mai vechi ca altele. Altele sunt atât de vechi încât astăzi facem gimnastică mentală încercând să dibuim metafore care aveau sens acum 1000-2000 de ani.

Unde mai pui că… bă, ești zeu. Cărți? Serios?

Ai făcut TOTUL și ți-ai lăsat gândurile pe hârtie? Într-o lume de analfabeți?

Avem oameni care au devenit, de la sine putere, vocile lui Dumnezeu. Cum? De ce? E un proces care pare logic, dar nu e. Că n-a tunat niciodată din cer o voce care să spună „și la templul din cartierul tău o să-ți vorbească Gogu în numele meu și tu trebuie să-l asculți. Și ocazional să-i dai bani”.

Nu merge cu „hei, salut, o să port rochia asta neagră, voi o să-mi pupați mâna și eu o să-i spun divinității că sunteți ok. Ok?”.

Până azi nu știm nimic sigur.

Nu știm dacă Dumnezeu preferă lemnul și spațiile mici, ori catedralele uriașe cu buncăr anti-atomic. Nu știm dacă-i plac blugii și patrafirele. Nu știm dacă-i plac glumele, ori lingușeala. Nu știm dacă-i plac homosexualii sau homofobii. Nu știm dacă-i genul Valentine`s Day sau Dragobete. Nici măcar nu știm ce părere are despre ÎPS Teodosie.

Ce încerc să spun e că NU ȘTIM absolut nimic despre Dumnezeu și oricine vine și spune „eu știu” mănâncă necurate cu cristelnița.

Dacă tu crezi în ce spun unii oameni cu barbă (ori cu chelie, ori alte tunsori ritualice) și (anumite) cărți (sau picturi) nu-i nimic spectaculos la faptul că unii se închină lui Maradona, că avem oameni senzațional de superstițioși, ori fani ai astrologiei.

Nu vă mai lezați în numele lui Dumnezeu. Habar n-aveți ce îi place. Cum e să ne vedem în viața de apoi și să mă găsiți în anturajul lui. Doar pentru că îi plac glumele mele despre ÎPS Teodosie și ÎPF Daniel? Vezi?

Ești la o glumă bună de mântuire.