“WOWOWOWOOO! Boneooo, cum să spui frate că-s bune radarele poliției? Ejti nebun? Păi frățică, dacă n-ar exista radarele am circula toți calumea pe șosele!”.
Exact.
“Calumea” nu înseamnă nici “legal” și nici “sigur”. Hai s-o luăm bătrânește. Adică așa cum conduc eu. Da, bine, nu sunt un pasionat al vitezei și nu știu cât de “corect” o să sune tot ce spun pentru pasionații de viteză, dar șoseaua nu-i pentru Schumacheri și nici pentru Valentini Rossi. E pentru mașini normale și oameni care vor să ajungă din punctul A în punctul B în siguranță și în timpul evident alocat unui drum.
De ce sunt bune radarele? Pentru că există o lege care spune că dacă mergi cu 60-70 km/h într-o localitate și X-ulescu îți apare în față, șansele să-l eviți și să nu se producă vreo drama cresc. Dacă mergi cu peste 100 de km/h într-un sat poți mătura câțiva oameni dintr-o frână. “Da băi Bonea, dar eu conduc de n-jpe mii de ani și sunt fabulos”. Da fabulosule, dar vezi tu mașina se mai strică, o groapă mai apare, o defecțiune e iminentă. Și asta doar în eventualitatea în care accidental se produce exclusiv dintr-un considerent mecanic. Nu mai pun în discuție faptul că poate ești obosit, neatent, distras, etc. Să spunem că ești tu perfect. Dar nu sunt toți. Și eu încerc să trăiesc de ăia TOȚI, care ghici ce!? Ca și tine, se cred perfecți la volan.
Nu mă interesează că nu-s autostrăzi și faci o zi până la Arad.
Vrei să ajungi mai repede, pleacă mai devreme. Nu există justificare pentru care să riști viața altora. Vrei viteză? Mergi pe o pistă și rupe vitezometrul.
D-aia-s bune radarele. Nu ai cum să-i stăpânești pe toți nebunii care se cred la raliu, așa că-i amendezi. Și știți ce? Cred că nu-s destule radare. La câți isterici avem pe șosele aș pune radare din kilometru în kilometru. Să mergem toți la dungă și la linie. Repet, te grăbești? Pleacă mai devreme. Dacă am putea face un experiment utopic într-o societate utopică, unde toți am conduce legal și eventual același tip de mașină (cum să ne uniformizăm așa, ești nebun!?) ați vedea că numărul accidentelor ar scădea. Pentru că uneori ieșitul ăsta din tipar omoară.
Dacă vrei adrenalina poți să-ți satisfaci nevoia undeva unde nu-i poți afecta pe alții. Din același motiv pentru care dacă-ți place să tragi cu arma n-o poți face în parcuri, printre leagăne. Există locul potrivit pentru fiecare pasiune.
Asta după ce copreședintele PNL Alina Gorghiu se plângea pe FB că-s multe radare. Unde te grăbești madam Gorghiu? Gata, în politică ai ajuns. Cât de repede vrei să ajungi în altă mizerie?
Radarele-s bune când oamenii nu-s de încredere.
Și știm că nu sunt. Și când mai moare câte unul cu acul de la vitezometru blocat la 200 km/h, omul nefiind grăbit că-i naște soția sau alt motiv, să nu uitați că pasiunea omoară. Și uneori oameni nevinovați.
D-aia n-o să înțeleg niciodată de ce se fabrică mașini care ajung de la 0 la 300 în 10 secunde. Cine are nevoie de așa ceva? Cine deține o pistă de raliu? Exceptând câțiva kilometri de autostradă prin lume unde poți circula cum vrei tu, unde poți să folosești toată puterea aia dacă viteza maximă este în 99% din cazuri fixată la 130 km/h? E marketing! „Mașina noastră ajunge la 400 de km/h!”. Da, și? Unde o să merg cu viteza asta? Între două semafoare? Între București și Constanța pe o autostradă peticită? Oameni buni, faza aia cu mărimea mașinii ≠ mărimea coioșeniei e valabilă și la viteză. Sau telefon. Sau haine. Sau orice altceva inutil și mult.
Ce frumos se vede viața cu 60 la oră. Asta până nu intră un „profesionist” în mine, sigur pe el că-i în stare să stăpânească la milimetru o măgăoaie de metal.
