Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Cum putem ajunge și noi ca Islanda?

De când cu succesele Islandei la Euro 2016 toată lumea a început să se întrebe care-i faza cu țara aia mica pe care n-o vezi bine pe hartă dacă nu dai zoom. Ba chiar sunt oameni care ar vrea s-o viziteze, asta dacă-i vremea bună. În esență se poate face plajă zilnic și ajungi în câteva ore cu mașina pe litoralul lor, trecâdnd prin Ungaria – Austria – celelalte țări – prima la stânga – Islanda.

Dar înainte să asalteze românii Islanda și să le furăm și ăstora locurile de muncă (cu toate că nu-i văd pe compatrioți lăsând culesul la soare pentru pescuitul în frig), să știți că țara aia mică și vulcanică ne-a oferit câteva lucruri foarte interesante. Nu doar criza economică și pe Bjork.

bjork-homogenic-large-la

Primul lucru interesant la țara aia mica din ocean e că-și vede de treaba ei. În liniște. Având o populație cât Timișoara, Islanda are o rată a criminalității (pe an) mai mică decât a Vasluiului (pe zi). Practic, în Islanda există riscul să mori de plictiseală sau bătrânețe. Și-s multe alte lucruri interesante și fascinante despre Islanda. Le poți afla de pe Google.

Dar oare cum poate ajunge și România așa? Ohoo, e greu. Și nu pentru că-i foarte mult de muncă, ci pentru că trebuie să acceptăm că avem probleme. Asta-i partea grea.

În primul rând, ca o paranteză, eu nu cred că planeta e suprapopulată. Populația e destul de prost distribuită, dar faptul că e plină de proști, asta e nasol. Și nu proști în sensul peiorativ, ci în sens realist. Educație puțină. Acum că am spus asta, problema la noi nu e că suntem săraci/blestemați/jefuiți de masoni/unguri/gay/țigani, ci că suntem mulți și proști. Prea mulți proști.

În Islanda foarte mulți oameni au internet, comunică pe Facebook, sunt implicați în „viața cetății”, aproximativ 10% din ei scriu minim o carte, citesc o droaie și caută să se upgradeze intelectual. Asta înseamnă că sunt la current cu viața. Sunt în realitate, prezenți.

overpopulation

Ce e de făcut? Știu că sună nasol, dar n-avem decât două opțiuni: 1. îi împingem pe mulți dincolo de graniță; 2. Așteptăm să moară câteva generații și sperăm că prin 2200 România o să fie populată cu mai mulți oameni.

Ca să ajungi ca Islanda trebuie să-ți moară tot electoralul PSD-ist, populist, fomist, gurist. Și ăștia să nu mai facă pui.

Apoi trebuie să scapi și de hateri, ultra-naționaliști, ultra-ortodocși, ultra-ce vrei tu. Că nu poți avea niciodată liniște și pace dacă-ți urlă unii în ceafă. În principal ați prins ce vreau să spun. Ca România să ajungă o țară precum Islanda trebuie să rămână în ea vreo 3-400.000 de oameni, ecologiști, oameni implicați, decenți, educați. E greu să crești mulți oameni. Am dubii că Islanda mai era ce este astăzi dacă avea o populație de peste 5 milioane. Dar cu 400.000 de oameni de ce mai ai nevoie de atâta teritoriu? Doar dacă nu plătești străini să-l lucreze, atunci ăștia 400 de mii vor trebui să-și aleagă un oraș și să se mute acolo. Pot vinde restul teritoriului și cu banii câștigați pot face din Zalău cel mai tare stat din lume. Totul e mai ușor de administrat când e populație mai mică.

Cam asta-i de făcut dacă vrem o țară senzațională: 1. Să moară cam 95% din populație; 2. Restul să se mute-n alt oraș, că în București nu se mai poate face nimic; 3. Să se trăiască în liniște, pace, fără armată și stres.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.