Cum a fost la ziua României

Poate te-ai trezit mahmur, ai o durere de cap și nu-ți mai amintești nimic. Hai să-ți spun cum a fost…

Ieri dimineață au început să sune telefoanele României (are mai multe. Unul personal, unul de la muncă). Erau rudele îndepărtate, alea care sună o singură dată pe an, de ziua ta, și după ce te urează îți aruncă un „și ce mai faci?”. Ca mai apoi să-ți vorbească 20-30 de minute despre ele, realizările lor, copiii lor ș.a.m.d..

Apoi s-a uitat pe Facebook. Mii de mesaje. Mii de tag-uri în poze cu buchete de flori, torturi și cadouri virtuale. A trebuit să răspundă tuturor. Așa e drăguț.

În timpul zilei România a fost ocupată.

A făcut curat prin casă înainte să vină femeia de la curățenie. Nu putea s-o primească într-o casă murdară, așa că a șters puțin praful, a dat cu aspiratorul și a mai ordonat din lucruri.

A făcut cumpărături pentru petrecere și s-a cadorisit cu vreo câteva mii de lucruri de care n-avea neapărat nevoie, dar era păcat din moment ce erau la ofertă. Se simte mai bine că a plătit niște salarii.

Seara au început să apară invitații.

La început au venit cei mai nerăbdători. Cei care o iubesc necondiționat. Cu câte un steag prins la mașină și șapcă, au intrat în casă fluturând pungi de cadouri și făcând declarații de iubire nemărginită. Unii dintre ei sunt puțini insistenți cu iubirea și o mai pipăie pe sub masă, ori îi mai dau o palmă peste fund României, zâmbind golănește. „Românie, te iubesc!”. „Ba nu, eu te iubesc!”. „Mamă, Românie, ce bine arăți, ce ți-aș face… mă-nțelegi? Hăhăhă!”.

România nu-i super încântată de gașca asta, dar sunt prieteni prin alianță și s-a simțit obligată să-i invite.

Puțin mai târziu, sictiriți și plictisiți, au apărut și ăia care n-o prea plac, dar s-au simțit constrânși să vină. Au luat cadou României o cană personalizată, ori un tricou, și au bâlbâit un „Mda, ești ok-ish, gen… LMA și sper să ai un an mai bun”. „Nu ești minunată, dar fie… ești cum se poate!”. Până la finalul serii primii invitați s-au certat cu cei din urmă sosiți la petrecere. Niciodată nu se înțeleg.

Petrecerea a decurs relativ bine.

România a trebuit să jongleze printre invitați și declarații. De la „ești bucățică” la „arăți aproape la fel de bine ca Suedia”. A fost un roller-coaster emoțional toată petrecerea.

Lucrurile s-au mai destins când România și-a prezentat colecția de jucării militare și când s-au pus la masă să guste ceva tradițional: sarmale, ciorbă, fasole, castraveți murați, plăcinte. Asta până să înceapă unul dintre invitați să vorbească despre cum, ironic, toate felurile de mâncare au alte influențe și nu e nimic românesc. Exceptând mujdeiul. „Taci dreacu! Vrei să spui că micii nu-s românești? Tu nu știi povestea cu cârciumarul român care a rămas fără maț de porc?”. Din alt capăt al mesei s-a auzit o voce timidă: „e ceva și cu avocado?”.

După masă invitații entuziasmați au pregătit un moment surpriză. Au invitat o trupă de copii în straie populare să interpreteze cântece de iubire pentru România. Alți invitați au spus că-i cam „cringe” momentul și ăia mici abia așteptau să plece acasă pentru că începea emisiunea lui Selly de pe Prima TV.

S-au certat puțin și pe playlistul petrecerii. Unii voiau Nicolae Furdui Iancu, alții cereau ceva mai „dansabil” și „vesel”.

Spre miezul nopții n-au mai rămas mulți la petrecere. Jumătate dintre invitați au plecat, spunând că a doua zi trebuie să… plece. Unii s-au îmbătat teribil și au început să spună măscări, să se certe. „România, știi care e problema ta? Ești prea bună, înțelegi?”, se mai auzea în timp ce România încerca să strângă sticlele de alcool.

Târziu a apărut și Dan Barna. Când l-a văzut România cum e îmbrăcat a trebuit să-și țină râsul în piept. „Hei, Dan, n-am zis că trebuie să ne costumăm în… eu”. „Am vrut să-ți fac o surpriză”. „Da… super… păi… să nu te superi că-ți zic, dar… parcă am vomitat pe tine. Intră, bea ceva”. „Nu stau mult. Și nu pot să beau, sunt cu trotineta”.

România s-a dus la culcare târziu.

Unii invitați au adormit, beți, pe canapeaua din sufragerie. România nu s-a supărat. Era doar puțin nervoasă că nu mai avea apă caldă să facă un duș. S-a culcat mirosind a fum. Urăște asta.

3 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Texte pe mail: