Ador munca pe moca!

Nu știu dacă am mai zis asta (probabil mi-a scăpat fiind prea ocupat să lucrez pe gratis), dar eu iubesc să fac chestii pentru alții. Pe degeaba. Doamne, dacă aș putea să fac totul pe moca aș avea parte de o viață cu adevărat fericită. Din păcate unii insistă să mă și plătească, parcă dorind să-mi facă în ciudă.

Munca pe moca e înălțătoare, eliberatoare.

Eu când știu că trebuie să-mi ocup ore din zi pentru idealurile altora, renunțând la plăceri personale și fără remunerație în schimb, am o senzație similară orgasmului. Ba nu, e mai bine!

Acum câteva luni m-a contactat cineva să-mi propună „o colaborare”. „George, ne place foarte mult ce faci pe net. E mișto, e calitativ, e grozav. N-ai vrea să faci și la noi ce faci pe net?”. O televiziune care abia se lansa. Bani? „Expunere”. M-am tot zvârcolit noaptea de atâta foame de expunere, mai ales în contextul în care postările mele de Twitter au mai multă audiență ca televiziunea care mă invita să-i fac program „de calitate, cum știi tu”, dar „pe expunere, că suntem și noi la început”.

S-a afișat întreținerea între timp. Am aproape 200 de expuneri de dat. S-a scumpit expunerea la apă caldă.

Ocazional mă mai abordează câte unii să-mi propună colaborări senzaționale.

De ce?

Pentru că-mi apreciază munca. Pentru că sunt „altfel”, spun chestii „inteligente” și „merită să ajungă la oameni”. Cum facem? Păi eu le dau material, ori le fac rubrici de la 0 și ei mă plătesc în „expunere” (de unii beneficiari ai colaborării n-au auzit nici vecinii lor de bloc), ori în aprecieri.

Pare că România e plină de oameni care fac „content mișto și original” (cum îmi tot aud), dar refuză de nebuni bani.

Vreau să cunosc și eu un creator de conținut „de calitate” care trăiește din expunere, strângeri călduroase de mâini și aprecieri sincere. Ăla care nu vrea bani pe colaborări, pe timp, nu-și pune reclame în proiecte ș.a.m.d..

D-aia moare „conținutul bun”? Pentru că nimeni nu plătește, în bani, pentru el? Nu cred! Eu de câte ori mă duc să-mi cumpăr de mâncare plătesc cu „expunere”, like-uri și aprecierea vreunui patron care crede c-o să fie bine „la amândoi” dacă „ne creștem reciproc”.

Mi se pare grozav că încă mai sunt căutat de oameni care vor să-mi propună colaborări moca. E atât de grozav încât mă gândesc să mă las de lucrurile care-mi aduc atâta apreciere gratuită și să fac mizerii. Paradoxal, n-o să le aprecieze nimeni, dar pe bani.

4 comentarii

  1. Asta ar trebui sa fie un link in autoresponderul de la mail-ul unde iti propune lumea colaborari.

    Sau si mai bine cand trimit solicitarea pe formularul de contact ar trebui sa ai o bifa „am citit articolul <> si sunt de acord sa nu propun nimic pe mocangeala ca toti saracii care sunt la inceput”.

  2. Practic ceea ce traieste orice om silitor cand absolva o facultate sau scoala de specializare prin care nu a trecut ca rata in balta. Ca sa prinzi munca platita trebuie sa dai mii de ‘nu’ la cei care vor pomana. Cu experienta profesionala sau nu, oricine care si-a dat interesul sa invete si poate produce merita platit acolo ceva. Daca toti accepta sa produca pentru nimic in schimb va scade valoarea pietii de munca si ne vor trage pe toti in jos.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Texte pe mail: