S-a ajuns și aici.
Film românesc pe Netflix. „Oh, Ramona”, bazat pe cartea (best-seller-ul) „Suge-o, Ramona!” scrisă de comediantul Andrei Ciobanu. Conform unui ofticos (așa cum îl vor considera unii), filmul ăsta e cel mai prost lucru de pe Netflix din 2019.
Mie mi se pare că e o prostie să mai spui în 2019 că un film e prost. Nu e ca și cum mai contează părerea cuiva despre ceva. Ba mai mult, oamenii sunt atât de meta încât ar vedea de 10 ori într-o zi un film dacă ar știi că e considerat prost sau revoltător. Filmele considerate de calitate sunt obositoare, solicită creierul, umplu rar sălile mari, majoritatea fiind destinate cinematografelor de nișă, locuri unde vin oameni care supurează în preajma comercialului.
N-am văzut „Oh, Ramona” pentru că… Să spunem doar că la vârsta la care eram de astfel de filme era American Pie. Pentru că trebuie să ai o vârstă pentru a digera așa ceva. Nu-i nimic condamnabil.
Inițial mă pregăteam să spun „bă, se mai fac teen-movie-uri d-astea?”, dar apoi mi-am amintit că încă mai sunt (și or să mai fie) adolescenți. Și pentru fiecare generație de adolescenți trebuie să existe un film pe care ăștia cu vârsta mentală de 28+ îl vor considera penibil, pueril și cu glume la prima mână. E doar același conflict între generații.
Și „American Pie” era penibil pentru părinții noștri.
Cred că „Oh, Ramona” nu trebuie recenzat de oamenii care se consideră prea serioși pentru astfel de filme. Dacă te uiți la filme ‘telectuale și sari cu bocancii pe o caterincă de liceu înseamnă că ești genul care-și lua bătaie de la ăia mai mari și acum te răzbuni pe o victimă sigură. Maturizează-te. „Oh, Ramona” trebuie considerat bun/prost doar de cei care sunt în target. Doar traperii și vlogării care ling cactuși au voie să-și dea cu părerea despre un teen-movie.
Dacă savurezi Ingmar Bergman și critici „Oh, Ramona” ești nițel penibil. De ce nu mergi în parc să le spui copiilor pe bicicletă că-s niște Alberto Contadori ratați?
Ce e pe lângă nu contează și acutizează hăul dintre generații.
Mai sunt unii care se iau în serios cu privire la „Oh, Ramona” spun că-i un film jignitor pentru femei, etnici și tot așa. Nu zic nu, poate că e (nu l-am văzut, dar îmi imaginez tipul de umor), dar poate că e și singura redută înaintea unei societăți sugrumate de politically correctes. Atâta s-a putut înainte să fim obligați să facem glume safe: poante în care obiectificăm puștoaice de liceu.
Evident că n-am citit nici cartea „Suge-o, Ramona!”. Dar are o notă foarte bună pe Goodreads și părerile sunt împărțite: unii spun că-i o porcărie facilă, alții că e amuzantă.
Mi se pare că Andrei Ciobanu a fost foarte inspirat cu această serie („Suge-o, Ramona!” și „Suge-o, Andrei!”). Și-a dat seama că și fanii 5Gang vor da Bacalaureatul într-o zi. Ceva de examenul maturității și pentru ei. Mișcare bună de business. Suntem noi românii invidioși, dar Andrei Ciobanu are potențial să fie J.K. Rowling-ul teen-cărților. Dacă nu scoate „Suge-o, Harry Potter!” n-a făcut nimic.
Concluzia e că sunt milioane de cărți, milioane de filme. Dacă te-ai proptit în „Suge-o, Ramona!” / „Oh, Ramona” și-ți place, sau nu, asta spune ceva despre tine.
Tu știi mai bine ce.
