Ce este #Metoo?

#Metoo a apărut după scandalul sexual de la Hollywood. E o formă de protest (cât și o altă formă de slacktivism, aș adăuga eu), de data asta împotriva abuzurilor sexuale.

E chiar puțin ironic și absurd că buba abuzurilor sexuale din industria cinematografică s-a spart abia acum.

Serios, vorbim de un domeniu care duhnește a psihopatie. Cei de la Hollywood ar merita o zi națională, „Ziua Abuzului Sexual”, la câte nemernicii se întâmplă pe acolo. La fel și-n industria muzicală și lista poate continua.

#Metoo a prins avânt pentru că, ghici ce?, astfel de practici au loc oriunde. Femei abuzate sunt peste tot, nu doar printre stelele din SUA.
#Metoo e treabă serioasă. Eu personal nu cunosc vreo femeie care să nu fi fost abuzată. De la, deja banelele, fluierături pe stradă până la viol. Toate au avut de suportat vreo mitocănie.

Din păcate simt că subiectul ăsta transcende latura juridică/legislativă. Ba chiar aș elimina orice aspect emoțional, oricât de greu e, pentru o dezbatere rațională despre sexualitate, masculinitate, instincte ș.a.m.d.. Am impresia că deja nu mai vorbim de educație (mai exact lipsa ei).

Abuzuri sexuale se întâmplă și în societăți mai dezvoltate, ba chiar sunt înfăptuite de oameni cu studii, IQ mare și tot tacâmul. Abuzul sexual nu-i specific șantieristului cu muci în mustață și gel în păr. Abuzul sexual pare adânc înrădăcinat în bărbați. Pare ceva venit de departe, de când femeile erau vânate, nu curtate.

Evident, unii-și reprimă/educă/cizelează/șterg acest instinct, dar alții nu.

Repet, problema e prea serioasă pentru a o transforma DOAR într-o serie de spovedanii dureroase la care anexăm un #. E nevoie de o dezbatere care să implice psihologi, sociologi, etologi, istorici, antropologi. Nu blocați acest subiect dureros în Facebook, în agenda unor ONG-uri, în programa unor politicieni.

Ce vreau să spun e că se cere și o căutare a cauzei pentru acest comportament, nu doar o pedepsire a unor manifestări antisociale.

Când o să aflăm răspunsul la toate astea, de unde vine barbarismul ăsta masculin discordant secolului în care trăim, o să știm și ce e de făcut. Cine știe, poate că în ani genetica ne va ajuta să vedem încă de la naștere cine-i predispus la un astfel de comportament violent. Poate că într-un viitor demn de cărți SF vom ajunge să castrăm anumiți băieți încă din fragedă pruncie, știind că ei au mari șanse să ajungă abuzatori. Cine știe, acum mă joc de a viitorologul.

Pe lângă faptul că femeile sunt abuzate, mai e un aspect trist: apărătorii abuzatorilor. Ăia care fac bășcălie și glume proaste pe seama femeilor abuzate. Să nu mă înțelegeți greșit, rămân la părerea că se poate râde de orice. Dar să fie amuzant. Nu troleală ieftină și urâcioasă. Să fie atât de amuzant încât să zâmbească (puțin) și victima. Ăsta-i umor.

Și dacă ești un bou, care nu înțelege abuzul sexual și nu poate empatiza, înseamnă că nu știi cum e să ai o prietenă/iubită care a fost abuzată. Care plânge când o atingi într-un anumit loc, pentru că-i amintești de acel moment de groază. Care se simte panicată în întuneric, în spații închise, ori în anumite zone din oraș. Care-i speriată de bărbați, de străini, de străzi întunecate și neîncrezătoare.
Nu știi pentru că ești ignorant și orb, pentru că mai mult ca sigur ai o victimă în jurul tău, dar o blamezi.

Dacă nu înțelegi toate astea din exterior cum să-ți spun să te pui în pielea unei femei abuzate?

Nu lăsați subiectul ăsta să dispară în analele internetului, absorbit de următoarea criză de personalitate a societății moderne.