Ce am citit în 2020 și cum

Am postat pe Facebook o poză cu ce am citit anul acesta și am primit două întrebări/rugăminți:

1. „Din poză postată nu se înțeleg unele titluri. Se poate o enumerare?”
2. „Cum îți faci programul de citit?”

Să începem cu punctul 2.

Când am început să citesc sportiv (acum vreo 2-3 ani) căutam să ating pragul de 50 pagini/zi. Dar e foarte greu să faci asta dacă pierzi timp, ești obosit, tracasat, captiv în du-te-vino la muncă și te lași răpit de filme, seriale, jocuri. Dacă mai ai și alte responsabilități (copil, cățel, purcel) e cu atât mai greu. Momentan pisica nu mă deranjează când citesc.

Pentru mine anul 2020 a fost mană cerească (când vine vorba de citit și viață personală). Work-from-home-ul impus de pandemie (și freelance-ul la care m-am înhămat în ianuarie) mi-a schimbat viața. Am fost mai odihnit (Top An când vine vorba de somn), am uitat de trafic, aglomerația de la metrou (adio pasaj Unirii 1 – Unirii 2!). Dar am și pedalat mai puțin. Asta e.

Stând acasă și câștigând timpul petrecut pe drum, ori în zilele când nu aveam prea multe de făcut la birou, am investit în citit. Ba chiar am dezvoltat o nouă rutină: trezit la 8, citit până la 9, dormit 30 de minute, muncit câteva ore, citit, gătit, muncit, citit și altele. Lucrurile merg cu atât mai bine și simplu când e sincron în cuplu.

Anul ăsta n-am văzut decât câteva episoade din diverse seriale și undeva la 10 filme. O mână de documentare, câteva episoade de podcast (Dan Carlin în mare parte), nițel FIFA, Red Dead Redemption 2 și cam atât. Toate astea s-au tradus în mai mult timp pentru citit și acum pot duce undeva la 100-120 de pagini pe zi. Dacă-mi place cartea ajung și la 200 de pagini/zi (Solenoid-ul lui Cărtărescu a fost imposibil de lăsat din mână) și dacă la mijlocul zilei văd că mai am sub 90-100 de pagini mă ambiționez să termin până adorm.

Oriunde plec îmi iau o carte.

Pot să citesc și-n tramvai, autobuz sau UBER. Să citești în tren e minunat. Am redus timpul de social-media (10 minute pe Instagram conform aplicației) și în ultima perioadă intru pe Facebook doar pentru a posta textele de blog. Pe Twitter intru mai des să pun câte o glumă. Atât. Nu mă las prins sub valul de conținut online, mă abțin să (mai) intru în polemici și nu-mi pasă de ce postează undeva la 97% dintre cei pe care îi „urmăresc”. De selfie-uri nu mai vorbesc…

Ce înseamnă asta? Timp pentru citit.

Nu mă mai uit la știri. Cel puțin nu la TV. Televizorul e mai mult pe muzică. De 2-3 ori pe zi intru repede pe site-urile Digi, Antena 3, Libertatea, Adevărul, BBC. Citesc ce e interesant și ies. Nu-mi pierd timpul citind toate analizele și părerile despre politică, crime, violuri, accidente și șuste. Aștept rezumatul Recorder, ori vreo postare de blog pertinentă care să rezume totul.

Ce înseamnă asta? Timp pentru citit.

La ce a ajutat toată organizarea asta? Sunt mai odihnit, mai liniștit și mă simt mai creativ. Toate de bine. Recomand.

Și acum punctul 1. Urmează o listă. (nu e un top, e o listă – las și link-uri de unde ați putea cumpăra cărțile)

• Sociologie. Idei Fundamentale – asta-i bună în doze mici, câte 1-2 capitole pe zi. Ca o vitamină zilnică. După ce o termini o poți lua de la capăt;
• Filosofie. Idei Fundamentale – precum mai sus;
• A History of Private Life de Georges Duby – mi-am dorit colecția asta de ani de zile. A fost cea mai scumpă achiziție de până acum (vreo 1.600 de lei cu tot cu transportul din SUA/UK) și sunt cinci volume senzaționale. Pur și simplu bijuterii;
• Sociologia proastei guvernări în România interbelică de Bogdan Bucur – dacă-mi mai glorifică cineva perioada interbelică o să-i dau cu această carte peste cuticule;
• Societatea deschisă și dușmanii ei de Karl Popper – de recitit. Asta, Platon și Marx. Și cu prima ocazie de stand up am o glumă bombă din Hegel, bazată pe ceva din cartea lui Popper;
• A history of celibacy de Elizabeth Abbott – am râs. Am râs mult de prostia omenească. Capitolul despre Fecioara Maria e aur curat;
• România și Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010) de Bogdan Murgescu – e o crimă faptul că nu se predă din această carte la liceu;
• Arme, virusuri și oțel de Jared Diamond – în plină pandemie de anti-vacciniști și rasiști asta e cea mai bună carte;
• Istoriile alimentației de Jacques Attali – omul e stângist, dar le zice bine când vine vorba de ce mâncăm, cum și de la cine;
• Etnogeneză și țuică de Vintilă Mihăilescu – nu-mi rămâne decât să trăiesc cu regretul că nu l-am cunoscut personal pe autor. A se consuma în doze mari, cu poftă;
• Bafta, devla și haramul de Mirel Bănică – amplu și captivant studiu despre cultura și religia romilor;
• O femeie de Peter Esterhazy – 97 de unghiuri din care să admiri o femeie;
• Dune de Frank Herbert – am citit doar primul volum. Dar am înțeles de ce place atâtor oameni;
• Povestea banilor de Charles Wheelan – speram să nu fie atât de tehnică. Ori să nu fiu eu atât de greu de cap când vine vorba de bani, economie, finanțe;
• Povestiri din garaj de Goran Mrakic – a contribuit la dragostea mea pentru Timișoara. De unde am și cumpărat cartea;
• De-a dreptul și literatura de Raluca Bercea – ce citesc avocații? Și cum interpretează ce citesc? Cartea asta mi-a făcut poftă să știu mai multe despre cum gândește un avocat;
• Știința voioasă de Nietzsche – frumoasa lume a unui nebun;
• Când rațiunea pleacă în vacanță de Neven Sesardic – minunata lume a intelectualilor care au avut idei proaste;
• Scurtă istorie a beției de Mark Forsyth – intră ca un vinișor de țară, ori o bere rece;
• Blazon de bastard de Nabokov – am râs. Mai bun ca Orwell, după mine;
• Vremuri noi, vremuri vechi de Mihail Radu Solcan – un alt om pe care n-am avut norocul/șansa să-l cunosc;
• Amurgul idolilor de Nietzsche – să-l lăsăm pe bietul Nietzsche să se enerveze pentru noi;
• Noua psihologie de Alex Mucchielli – îmi trebuia la master, dar o poate savura oricine. Scurtă, la obiect. Se găsește greu, poate prin unele anticariate;
• Revoluție și minciună de Soljenițîn – scurtă radiografie a bolșevismului;
• Raiul găinilor de Dan Lungu – ok;
• Pe tărâmul fantomelor înfometate de Gabor Mate – după ce am urmărit vreo 10 interviuri cu autorul, pe Youtube, am cumpărat și cartea. Minunată!;
• Epoca întunecării de Catherine Nixey – cartea asta trebuie citită de toată lumea. Pur și simplu trebuie;
• Soacre și nurori de Aurora Liiceanu – ne place așa mult Aurora Liiceanu încât am stabilit de pe acum că dacă o să avem fetiță o să poarte numele autoarei. Aurora;
• O istorie a copilăriei de Colin Heywood – ceva ușor pentru când vrei să afli cât de îngrozitoare a fost istoria cu cei mici;
• Tunelul de Ernesto Sabato – despre cum evoluează nebunia când iubești;
• În buricul pământului de Cătălin Dorian Florescu – despre dezrădăcinare;
• Postfascism și anticomunism de G.M. Tamas – greu, dar cu multe idei interesante. De revenit;
• Uimitoarea istorie a lui Șabbatai Mesia de Andrei Cornea – uimitoare. Mulțumesc din suflet lui Mihai Vârtejaru pentru recomandare;
• Arta de a iubi de Erich Fromm – manual de relație funcțională;
• Oglinda care deformează de Jia Tolentino – o millennială trezită;
• Ca un hoț ziua în amiaza mare de Slavoj Zizek – poate cel mai comic filosof. Glume și revoluție;
• El și ea de Aurora Liiceanu – exact;
• Psihologie criminologică de Alin Leș – primită cadou de la un fan de pe Facebook. Bogdaproste. Am discutat deja cu autorul cărții să ne auzim la un podcast;
• Psihologia mulțimilor de Gustave Le Bon – utilă precum aerul;
• Conchistadorul de Almeida Faria – frumoasa poveste a unui delir mistic;
• Elogiu mamei vitrege de Vargas Llosa – nu-i de mirare că pe Pornhub a explodat categoria „stepmom”;
• Lentoarea de Milan Kundera – a doua încercare de Kundera. Încă nu;
• Despre Dumnezeu și om de Tolstoi – puțină liniște;
• În viață de Yu Hua – pagini întregi de emoții;
• The Cyber effect de Mary Aiken – internetul e nașpa;
• Demența digitală de Manfred Spitzer – internetul e nașpa, dar acum cu mai mult patos;
• Pachinko de Min Jin Lee – dacă e să aleg… asta e cartea anului;
• This is your brain on sex de Kayt Sukel – e din capul tău;
• Vremuri second-hand de Svetlana Aleksievici – din păcate nu știu rusă. Așa mult aș vrea s-o citesc în rusă…;
• Solenoid de Cărtărescu – frumoasa prăjeală a unui om pe care unii-l urăsc și nu știu de ce;
• Înainte de tăcere de Ernesto Sabato – întrebările existențiale ale unui om;
• Luminița, mon amour de Cezar Paul Bădescu – cartea bate filmul;
• Alfabetul în tranziție de Ștefan Cazimir – limba noastră cea de toate zilele astea;
• Martorii patimilor de Giovanni Papini – ok;
• Ochiul căprui al dragostei noastre de Cărtărescu – am mai spus că-mi place cum scrie;
• Corporația norilor de Laurențiu Ion – poezie corporatristă;
• Viața și aventurile unui cioban român în Bulgaria de Nicolae Sucu – grea viață la început de secol XX;
• Serotonină de Houellebecq – precum serialul Seinfeld. Despre (aparent) nimic, dar bine;
• Mintea tulburată de Eric Kandel – „Suntem cu toții bolnavi…”, Ada Milea;
• Zogru de Doina Rusti – ce imaginație, ce idee, superb;
• Orb prin Gaza de Huxley – ok;
• Particulele elementare de Houellebecq – aș vrea eu să scriu așa bine despre lucruri (aparent) banale;
• Epoca zidurilor de Tim Marshall – cum ne distrugem cu ziduri;
• Simulations de Baudrillard – cât de mult suntem în Matrix?;
• Sensibilitate și istorie în secolul XVIII românesc de Ștefan Lemny – e bine să știm de unde venim;
• Roata plăcerilor de Valeriu Gherghel – am râs;
• Serile în cătunul de lîngă Dikanka de Gogol – sau „ca pe la noi”;
• Omul duplicat de Saramago – nu mai e nevoie să-l prezint pe Saramago;
• Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului de Marta Petreu – ok;
• Minunea Sfântului Baudolino de Umberto Eco – frumos mai scria și Eco;
• Cain de Saramago – divin!;
• Evanghelia după Isus Cristos de Saramago – cartea cu poate cel mai bun dialog din literatură. Discuția dintre Isus și Dumnezeu e din altă lume;
• Ciuma de Camus – ok;
• Cum ne construim dușmanul de Umberto Eco – am mai zis;
• Arheologia iubirii de Cătălin Pavel – frumos, romantic, amuzant;
• … Să ucizi o pasăre cântătoare de Harper Lee – clasic. Lecție de empatie;
• The madness of crowds de Douglas Murray – să citim și din cealaltă bulă;
• Balcanii de Mark Mazower – asta chiar m-a dezamăgit. Foarte dezlânată;
• Continentul barbar de Keith Lowe – o capodoperă.

Cam atât. Cred.

Mulțumesc mult tuturor celor care mi-au oferit cărți. Ori vouchere pentru cărți. Bogdaproste. Așa să faceți și-n 2021.

Voi ce ați citit anul ăsta și ce îmi recomandați?

…

Update:

Am uitat de două.

• Tihna de Atilla Bartis – ce poveste crudă, ce umor involuntar, ce minte. Am devorat cartea;
• Negaționismul de stânga de Thierry Wolton – foarte bună pentru cei îndrăgostiți orbește de perioada comunistă.