Biblia după Ghiță – Geneza – Cap. 4

…

Domnul Zeu s-a coborât să-i certe pe cei doi oameni. Știa că au greșit, doar îi văzuse cu omniprezența și omnisciența, dar avea această plăcere nebună de a-i pune la colț și voia să le vadă reacția.

• Hei, oameni? Pe unde sunteți, strigă Domnul Zeu de se cutremură văzduhul.
• Suntem aici, răspunse Adamescu cu o voce tristă.

Cei doi și-au dat seama repede că au făcut o boacănă și că situația o să fie nasoală. Aveau ei câteva zile de când existau dar erau capabili să gândească logic. Adamescu a vrut pentru o secundă să-i sufle Evei o minciună, dar și-a dat seama că Domnul Zeu și-ar da seama imediat, ba chiar ar auzi cea mai fină șoaptă. Rahat, Domnul Zeu știa inclusiv că Adamescu s-a gândit să comploteze o minciună.

Erau pierduți.

• Ce faceți măi copiii mei? Cum e în Rai?
• E bine Domnule, răspunse Adamescu.
• Vă văd puțin crispați. S-a întâmplat ceva?
• Ăăă… Eva nu avea putere să termine un cuvânt.
• Hai măi… ce se întâmplă? Nu-i îndeajuns de cald? Sunt pârâurile prea reci? Nu vă place mierea polifloră care curge în valuri pe stânci de marțipan?
• Domnule Zeu, lasă vrăjeala. Știi care e problema, răspunse Adamescu răspicat și vizibil nervos pe mironosismul creatorului.
• .. suntem nervoși, suntem aroganți, suntem… Ce faci Adamescule? Ridici tonul la mine?
• Hai să lăsăm jmecheria că știi deja totul. Știi că am mâncat din Mărul Cunoașterii, că am păcătuit și că nu te-am ascultat. Ce-ți place să vii cu teatrul ăsta ieftin la noi și s-o arzi așa? Ne-am prins, ești mare, ești tare, bazat, știi tot, cunoști tot. De ce o arzi așa?
• Nu-mi pui tu mie întrebări, da? Mie să-mi spuneți de ce ați mâncat din măr!
• Păi… Eva era în continuare rușinată.
• E rahat. Am mâncat că l-ai lăsat acolo și nu știu. Ne-ai făcut pofticioși, creduli, ușor de manipulat. Pentru numele tău, ai făcut un șarpe care vorbește. Tu n-ai mânca un măr magic dacă ți-ar spune un șarpe vorbitor? Și de ce le-ai făcut în primul rând? Tu nu te uiți la noi? Suntem o mână de carne și oase. Abia ne-ai construit și deja ne dai porunci?
• De ce ești nesimțit? Nu vedeți câte condiții aveți? Alții stau în frig și mănâncă scoarță de copac la lumina lumânării și sunt olimpici, ascultă de părinți. Voi? Niște răsfățați.
• Ce răsfăț băi nene? Că mi-ai dat de muncă din prima zi. Și cem ți-am cerut eu pârâu cu suc de rodii în spatele casei? Eu nu-mi amintesc momentul când ți-am cerut ceva. Ne-ai făcut tu, așa de capul tău, și ai început să pui reguli. Reguli la ce ai creat. Tu nu-ți dai seama cât de ciudată e toată faza. Ai făcut un Univers și l-ai stricat singur, doar așa ca să ai ceva antrenant de văzut. Ăsta e caz de psihiatrie. Scuze, p-asta n-ai inventat-o încă…
• Ești insolent până la cer! Ieși afară măgarule!
• Dar eu ce am făcut Domnule Zeu, spuse Măgarul speriat.
• Ăăă, nu tu. Tu n-ai făcut nimic. Adamescule, ieși afară.
• Fac ceva pe Raiul tău, da? Între tine și o corporație nu-i nici măcar o diferență. Așa și ăia. Îți dau beneficii să-ți fure ochii și apoi te sclavagesc, îți fură mintea și identitatea și vor să te facă să-i iubești necondiționat.

Adamescu se îndreptă spre ieșirea din Rai. Își smulse badge-ul de la gât și-l aruncă într-o băltoacă cu lacrimi proaspete de vidră.

Eva era înțepenită în loc. Nu știa ce să facă. Plângea în șoaptă.

• Și eu ce fac?
• Vii cu mine. Doar nu rămâi cu ăsta, nu?

Domnul Zeu o privea pe Eva cu un aer superior și nu-i dădea nimic de înțeles.

• Stai puțin Adamescule. Adică pe noi ne dă afară și șarpele rămâne în Rai? Cum mama dracului e asta?
• Nu știu fă! Eu știu cum își conduce ăsta bijniss-ul? Treaba lui. Să-l țină și pe Hitler aici, nu-mi pasă. Eu nu mai stau.
• Hai că deja ați reușit să mă enervați și mai rău, da? Nu-mi spuneți voi mie ce să fac și cum. Să fie clar. Afară. Ca voi pot să fac un miliard. N-am nevoie de voi. Ieșiți că am treabă.
• Ce treabă ai Domnule Zeu, spuse Adamescu arogant. Ce o să faci? Alți oameni pe care să-i manevrezi precum niște păpuși și să-i manipulezi? Bă, te reclam!
• Unde?
• .. păi ce, erai prost să faci și o instituție pentru așa ceva? Ai făcut un șarpe vorbitor, dar ceva pentru reclamații nimic. Autosuficientule! Hai pa!

Cei doi ieșiră din Rai trântind ușa după ei. Domnul Zeu răsuflă ușurat că s-a terminat circul ăsta. Înainte de culcare a pus niște heruvimi dotați cu săbii în flăcări să păzească mărul interzis. Și-a dat seama că putea să facă asta de la început dar nu voia să mai facă angajări.

S-a dus la culcare. În Rai e liniște.

…

Primul capitol!

Capitolul anterior!