Georgeisme
Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Vatmanul și „cioara”

Într-o țară subdezvoltată oamenii-și fac dreptate singuri, aleg ei ce legi să respecte și pe care să le încalce și devin eroi la fel de ușor cum devin inamici publici.

Într-o țară bananieră metaforic (nici atâta lucru nu suntem în stare să facem, niște banane) ești stresat și sictirit până-n punctul în care decizi de la „volanul” tramvaiului că e timpul să îndrepți lucrurile. Începi prin a strâmba o bară de  BMW.

Am ajuns să ne bucurăm pentru simplul fapt că un angajat STB a răzbunat ani de zile de mitocănie în traficul din România. Ăsta nu-i motiv de petrecere și glume pe internet, ci moment în care se cere o palmă dată tare peste frunte și conștientizarea nasoalei în care ne scăldăm.

În intersecția aia din București (în care se întâmplă des nasoale, cunosc zona cât de cât) trebuia să fie de ani de zile un polițist, ori o cameră de filmat omologată, care să ajute la împărțirea amenzilor cu impasibilitatea cu care românii-și spun „Hristos a-nviat!” de Paște.

Dar am ajuns și eu să cred că nu se vrea.

Legile-s date de găinari mari pentru a-i face pe găinarii mici să se simtă acoperiți și acceptați.

A trebuit să apară vatmanul de pe 32, „metroul” unui cartier uriaș uitat în timp, să răscumpere ani de zile de nesimțire administrativă și civică. Tramvai care, fie vorba-ntre noi, trece pe lângă o clădire care la primul demaraj mai zgomotos al unui BMW o să cadă. Dar astea-s finețuri…

Filmarea cu vatmanul viteaz n-o mai găsesc. Cred că a fost dată jos de pe Youtube. Păcat.

Era un important studiu de caz despre noi și cât de divizați suntem.

Avem un vatman care, aproape cu zâmbetul pe buze și relaxat, se hotărăște că e timpul să intre în BMW-ul unui puști pensat și la sprâncene și la tupeu. N-a fost o situație inevitabilă, n-a fost pe viață și pe moarte. Pur și simplu a intrat în el. Din sațietate. Apoi l-a apostrofat ca fiind „cioară” proastă, ducând discuția într-o zonă care ține mai mult de tipologii și șabloane decât de civism.

O parte din fanii lui sunt acum acoperiți de urale rasiste.

Despre puștiul cu BMW nu-s multe de zis. Consider că știm deja prea multe despre ce reprezintă el și cum, cel mai probabil, n-o să învețe nimic din experiența asta pentru că nu așa se învață.

Concluzia e tristă. Povestea n-are erou. Țara n-are erou. Într-o țară normală eroii salvează vieți, nu linii de tramvai de cocalari flatulenți.

Update, video:

5 răspunsuri

  1. Dar dacă permitem cocalarilor sa ne taie calea de fiecare dată chiar crezi ca se va schimba ceva? Crezi ca se va opri acest fenomen? Crezi ca polițiștii de ce permit asemenea chestii? Pentru ca își primesc partea.

  2. Pentru mine, vatmanul e un erou.A facut un gest pe care si eu mi-am dorit sa-l fac de nenumarate ori in trafic, dar n-am avut curajul. Si poate mi-a lipsit si tramvaiul?!;))

  3. In legislatie se spune clar ca mijloacele de transport in comun au prioritate, iar acel BMWeu nu a eliberat linia. Greu de crezut ca cineva ii ia apararea soferului. Da, este posibil sa e învețe minte după astfel de patanie neplacuta, ce-i drept. Si nea Titi spune sa nu mai lasam bizonii sa ne taie calea in intersecții… Așa ca…

Dă-i un răspuns lui laura Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.