Acum vreo 10 ani mă întorceam cu mașina de la un revelion balcanic. Era vreo 4 noaptea (dimineața?) și abia ieșeam din Craiova, deci lejer încă 3 ore până acasă. Conduceam deja de vreo 12 ore și 5 cafele pentru că un GPS pontos a vrut să ne ocolească prin Kosovo (dar măcar am vizitat pentru câteva ore Priștina, dacă tot ne-a „apărut” în drum). În mașină dormeau toți, mai puțin un partener de drum care avea chef de vorbă.
Nu mai știu de la ce ne-am luat, dar discuția s-a încins destul de repede. Mi se făcea apologia legionarismului pentru că-n închisorile comuniste au murit legionarii „ca niște sfinți”, iar interlocutorul nu reușea să înțeleagă argumentele mele, faptul că pot coexista două rele fără ca una dintre ele să fie neapărat mai puțin rea. Adică și legionarii înainte să fie niște sfinți ai închisorilor au contribuit la niște nasoale (acum îmi dau seama cât de dificil e subiectul ăsta pentru că eu plec de la premisa eronată că fanii legionarilor vor vedea ca mine ura anti-non românescului, din moment ce discursul legionar a fost „totul pentru țară”, deci scopul scuză mijloacele. Mna, din punctul ăsta unii nu vor mai continua cu acest text).
Revenind în mașină. Parcă vorbeam cu cineva care voia neapărat să existe un top al relelor, comunismul să fie pe primul loc, iar inamicul acestuia (legionarismul) să fie în cealaltă parte a axei Bine-Rău.
Acum 8 ani explicam cum e faza cu „dușmanul dușmanului tău nu e prietenul tău”.
O persoană poate (ba uneori chiar trebuie) să aibă capacitatea să urască/disprețuiască în mod egal două sau mai multe sisteme, entități, lucruri ș.a.m.d., chiar dacă ele sunt dihotomice. Pur și simplu poate să nu-ți placă ambele opțiuni.
Uite, eu pizmuiesc (căutam de mult să folosesc acest cuvânt) atât pe Lasconi cât și pe Georgescu. Nu mă coafează nici Margaret Thatcher de Câmpulung, dar nici Zelea TikTok Codreanu. Poate n-am aceeași intensitate îndreptată împotriva amândurora (cu toate că mi se par doar bombe cu explozii programate diferit, Lasconi fiind bubă pe termen mediu-lung, Georgescu fiind instant – ca orice perspectivă extremistă, că implementarea unor astfel de măsuri se cere mereu în forță și repede). Trăiesc doar cu speranța că un vot cu sens la parlamentare va contrabalansa orice derapaj neoliberal din partea doamnei președintă Lasconi. Cu atât mai cu sens mi se pare votul dacă vom avea un președinte precum Georgescu.
Dar să revenim la drumul de acum 10 ani.
Interlocutorul cu viziuni legionare de atunci nu era un stereotip. Nu era needucat. Nu venea dintr-un rural hardcore, nu era guler-albastru, nu muncea cu cârca 9-5 pentru bani de nimic. Era din „clasa creativă” (în perspectiva lui Richard Florida), locuia la frumos, mânca eco-bio-vegan cu accent pe avocado și produse scumpe și inaccesibile celor mai mulți. Îi plăcea Străinezia care în același timp ne și corupe. O persoană „capitalist simbolică” (conform lui Musa al-Gharbi), empatică cu o parte din agende (feminism, comunitatea LGBT+), dar în același timp blocată într-o ură față de alte categorii (evrei, romi, „străinul”). Cred că-și alegea toleranțele și în funcție de expunerea la ele. Prin natura meseriei avea alături mai mult LGBQ+, mai mult feminism, mai puțini evrei, mai puțini romi.
Cert e că ne-am certat, ne-am enervat, am crezut că e cel mai lung drum din viața mea și nici n-am ajuns la o concluzie comună.
România, ca multe alte țări, trăiește într-un excedent de oameni cu percepția că sunt educați. Fast-foodizarea educației superioare și faptul că liceul trebuie să-l termine oricine a provocat două efecte care pot coexista în interiorul aceleiași persoane (cu toate că la manual n-ar avea cum):
- Frustrare de elită intelectuală care nu e apreciată la adevărata valoarea intelectuală
- Anti-intelectualism
Adică, o persoană care a trecut prin sistemul educațional (12 clase + orice formă de învățământ superior) ca prin brânză va ajunge să considere că Lumea/Universul nu îi oferă pe măsura capacității intelectuale (și a efortului școlarizării), dar poate să și desconsidere discursul intelectual pentru că, în esență, „cine sunt specialiștii ăștia care le știu ei pe toate?”.
Vedem în spațiul public, dar și-n cel privat, oameni care au o diplomă și discreditează alți oameni cu diplome. De ce? Mi se pare că se aplică un efect observat în penitenciare: nu vrei să recunoști că tu ai făcut o nasoală, dar îți este foarte ușor să recunoști neregula ta la alții așa că îi ginești instant pe falșii intelectuali care îți seamănă. Practic, când acuzi pe cineva de fals-intelectual o poți face și pentru că te recunoști în teatrul jucat de celălalt.
Dar mai poate exista un motiv pentru anti-intelectualism (pot exista mai multe, dar subliniez doar câteva azi – pentru mai multe detalii recomand video-ul acesta).
Mulți români (ochiometric) consideră că educația este un proces care se întâmplă într-o perioadă finită de timp. Înveți până în clasa a 12-a și apoi câți ani mai aloci studiilor superioare. Apoi trăiești toată viața culegând roadele anilor de școală formală. A te documenta extra, în timp ce nu ești elev/student, e pierdere de timp. Tu AI învățat când era DE învățat. Învățarea a încetat, acum pui în practică. Așa ajungem să avem profesioniști (?) care nu țin pasul cu timpurile. Ei au rămas la manualul vremurilor lor. Ori cred că vor prinde din mers, lăutărește, ori vor desconsidera orice nouă descoperire folosind mecanisme psihologice care le validează poziția. Asta e greșit din n-jpe mii de puncte de vedere și un principal motiv pentru care există fracturi între generații. Vezi doar cum se raportează bătrânii la tehnicile de parenting moderne. Pentru că ei au învățat parenting atunci și consideră că aia a fost culmea domeniului. Iar tânăra generație le spune (eronat frazând) că „nu se mai face așa”. Greșeală de exprimare. Când spui „nu se mai face așa” duci cu gândul la moft, modă, trend. Corect este „am depășit acel model, corect este așa. Până la noi descoperiri”.
Orice Vechi contestat cu Nou trebuie prezentat în registru de „am mai făcut un pas de acolo, dar pe fundația aia am învățat ceva”. Și oamenii vor înțelege mai bine decât „ești tu prost și învechit”.
Foarte mulți români au studii superioare terminate, dar le-au terminat aproape la același nivel intelectual la care le-au început (ori chiar mai jos). Pentru că uzină de diplome, pentru că „de ce să ne batem capul”, pentru… Când vine vorba de umanioare e chiar grav să termini trei ani de ceva și să n-ai o gândire critică dezvoltată. De altfel, mi se pare stupid să-ți chinui mintea cu anumite domenii de studiu care necesită gândire critică, sărind direct din 12 ani de școală în care n-ai avut voie să contești nimic. Primii pași în domenii avansate de gândire critică sunt foarte dificili dacă 12 ani ți-ai construit mintea înghițind exclusiv părerile altora.
Cert e că indiferent ce și cum ți se dezvoltă mintea la finalul studiilor superioare, vei rămâne la final cu o hârtie care va atesta că ești superior intelectual. Tu crezi asta despre tine, alții vor crede asta despre tine. Asta e tot ce contează.
Dacă n-ai terminat studii superioare nu contează. Fake-ăreala intelectuală din straturile superioare (și anti-intelectualismul intelectualilor, paradoxal) te va ajuta să crezi că și tu ai o valoare intelectuală, una crudă, naturală, neșlefuită instituțional, o Școala Vieții care te face descurcăreț și priceput. Deci ești bine și fără tracasarea facultății.
Unul dintre cei mai slab pregătiți colegi de liceu (efectiv prostul clasei – ce s-o lungesc, nu putea arăta harta pe hartă) postează foarte des de câțiva ani anti-intelectualisme și propagandă (de toate felurile). El este un produs intelectual eșuat și nici măcar nu e un caz izolat. A terminat liceul doar pentru că sistemul n-a conceput faptul că unii nu pot (și nici nu știa ce să facă cu neputința lui). Apoi a terminat o universitate fantomatică, și-a deschis o bijnițăreală cu banii părinților (era unul dintre cei mai înstăriți din liceu) și acum împrăștie know-how de business și de viață din înaltul auto-percepției că e un meritocrat din toate punctele de vedere. Practic, sistemul mărinimos a contribuit la un aflux de false elite intelectuale (și uneori financiare), elite care în momente precise – precum alegerile – vin și își împărtășesc convingerile.
Vinovați? Oho, de unde să încep?
La toate cele de mai sus au contribuit masiv presiunile părinților care au considerat că „oricât de prost ești trebuie să termini o facultate” (și să ai și carnet de șofer). Nu vreau s-o lungesc, dar dacă părinții nu-s în stare să-și miroasă intelectual copilul (ori să-i pretindă standarde sincere), și-și mai trag și mândria din rolul intelectual pe care aceasta îl mimează, se pun superbe cărămizi la toate privatele care dau diplome în oricine de parcă împart șaorme. Eu, dacă mi se permite auto-critica, simt că n-aveam ce să caut la facultate la 18 ani. Și eu eram unul din „fericiții” care știa de mic faptul că vrea să fie jurnalist (și munceam activ la asta). Și tot îmi dau seama – cu mintea de acum – că trebuia să aștept, să mai citesc, să mai trăiesc niște viață reală înainte să învăț o meserie care (în ciuda realității din teren) implică multă gândire critică. Revenind la teoria menționată mai sus (aia cu deținuții), eu recunosc pe cineva care o scaldă în facultate pentru că eu am fost un scăldător. Am învățat mai multe după și când m-am apucat serios și cu drag vocațional de școală. Altfel, ce s-a întâmplat între 18 și 21 de ani a fost „cum face toată lumea”.
Am spus toate cele de mai sus ca să subliniez în ce hău intelectual suntem ca țară.
Ne pseudo-școlarizăm, ne dăm diplome ca pe drajeuri (mai ales în domenii care necesită gândire critică/rațională) și apoi ne mirăm când vedem ce tip de discursuri prind la mase. E imposibil să porți o conversație amplă cu iz politic/științific cu cineva care (în esență) a avut parcursul tău intelectual, ori îl decredibilizează pe al tău pentru că (pe bună dreptate) vede ce eșuați intelectual a produs sistemul educațional. Gigi a terminat o facultate. A terminat. O facultate.
Și care-i faza cu Georgescu și alegătorii lui?
Dincolo de multitudinea de analize despre Călin Georgescu (cum a apărut? De unde? Când?) eu nu cred că el este și o să fie un personaj atât de meteoric în istoria noastră. Am vaga impresie că cine l-a produs și-a găsit în sfârșit actorul principal.
Să argumentez. Și să analizez ca pe niște branduri (personale).
Toate agendele politice (mai calme, ori mai extremiste) caută constant personaje carismatice. Ai putea spune și mascote, dar nu în sensul peiorativ. Toate vor Fața Aia. Toți vor să-și găsească oratorul ideal, idolul, magnetul social. Extrema dreaptă nu face excepție. Post-89 l-am avut pe Vadim. Era bun pe treaba lui, îl ajuta memoria de elefant (oamenii te cred deștept/genial dacă memorezi chestii), vorbea cu patos, știa ce butoane să apese, era chiar magnetic când se pornea și putea să fie prezentabil în ciuda istericalelor. După moartea lui n-a mai existat un altul o perioadă. George Simion s-a dorit o nouă imagine carismatică a discursului de extremă dreapta, dar (ca o glumă sau nu) nu-l ajută tunsoarea. E ceva la facies-ul lui care nu-l ajută să fie liderul Ăla. Cumva, Claudiu Târziu inspiră mai multă putere mobilizatoare într-un rol corneliuzeleacodreanistic, dar lui îi place rolul din umbră. Pe de altă parte, Ștefănuță se/e poziționat ca un facies al stângii. Om vedea, e prea devreme să ne pronunțăm (contează și cum îl percepe ruralul, nu doar urbanul).
Călin Georgescu are în schimb din aerul lui Antonescu, un alt personaj cu carismă și harismă în mentalul colectiv. Cine l-a croit/descoperit pe Georgescu sunt sigur că a citit și „Putin kitsch in America” (Alison Rowley) și a înțeles cum se conturează un lider. Georgescu, oricât de mult nu ne-ar plăcea de el, are stofă de lider mesianic-autoritar. Stă bine haina pe el, face baie în gheață, pare un bătăios echilibrat (nu „huligan” precum cealaltă încercare), vorbește calm, bărbătește, clar.
Nu de puține ori am auzit femei (dar și o mână de bărbați) exprimând o sinceră apreciere față de Putin pentru că e „un bărbat bine”. Este o proiecție fidelă a „bărbatului bine”. Chiar dacă avem tendința socială să discredităm bărbații scunzi (și cu calviție), aceste „impedimente” dispar dacă produsul are peste 55 ani și se ține bine, are prestanță. Zelea Codreanu era cool, tunsoare faină și era tânăr, dar e greu să găsești pe cineva în șablonul ăla. Și tinerii trebuie să tragă extra pentru validare politică. Probabil și pentru că mentalul colectiv va spune mereu că o figură tânără n-are îndeajuns de multă experiență de viață încât să aibă păreri pertinente despre lucruri cu greutate (stat, națiune, religie ș.a.m.d.). Așa e lumea, paradoxală: dăm credit discursului extaziat (naționalist-religios) doar dacă vine de la cineva sub 10 ani (vezi minorii patrioți de la Românii au Talent), ori cineva care pare că le-a trăit pe toate. Foarte rar spre deloc femei. Ce slab reprezentantă este femeia în această categorie. Nu-mi vine în minte vreuna și mi se pare discriminatoriu că nu s-a găsit și nu s-a promovat și femeia naționalistă.
Altfel spus, Călin Georgescu este o fidelă copie a celei mai bune imagini a lui Putin. Poza de mai jos poate să treacă drept glumă, dar demonstrează și faptul că ce o să găsiți în cartea „Putin kitsch in America” s-a aplicat aproape 1:1. Acum, cu ajutorul taberei anti se produce meme-izarea lui Georgescu, ceea ce-l va face să pară și mai uman în ochii fanilor și indecișilor. Glumele au tendința să îndulcească omul, mai ales dacă acesta le și tolerează/ignoră. Și Georgescu, în ciuda unor opinii foarte dure pe anumite subiecte, va avea mereu o latură blândă pentru că nu se atacă la răutățile adversarilor. Nici jignitul ăsta nu e așa simplu.
Și acum ajungem la jigniri.
Așa cum a fost și la precedentele alegeri, opțiunile unora de vot s-au transformat în „cine a votat X să-mi dea unfriend/unfollow”. De la precedentele alegeri am învățat (ori ar trebui să învățăm) că „cine a votat diferit de mine trebuie să-mi dea add friend”. Doar așa putem să aflăm care e lumea din jurul nostru, să fim la curent cu toate realitățile în care trăim. Mi-a luat prea mult să înțeleg că social-media nu înseamnă să mă bat pe spate cu cei apropiați (pot face asta în privat), ci să iau parte la fluxul de informații. Aici am înțeles cu toții greșit pentru că nici n-am făcut față valului de discuții în contradictoriu și ne-am și simțit obligați să avem ultimul cuvânt. Și când nu l-am avut am dat Block. Doar că un social-media sănătos e ăla în care vezi și cum gândesc ceilalți. Știu că apoi e paradoxul tolerării intoleranților. Nu zic, avea dreptate Karl Popper la vremea lui, dar azi nu cred că se mai aplică 100% pentru că dacă nu-i tolerăm pe intoleranți aceștia fug în bulele lor de unde se întorc pe cai (albi). Nu am o soluție concretă (mă mai gândesc, promit), dar sunt 99% sigur că blocarea Celuilalt nu ajută. El își va muta discursul în bulele lui și acolo se metamorfozează incontrolabil și imposibil de anticipat. Vezi AUR, vezi Georgescu, vezi… Popper n-a luat online-ul în considerar, csf ncsf.
Deja bula mea se distrează într-un constant mișto la adresa lui Georgescu și a votanților săi.
Eu văd același discurs de tip „votanții PSD sunt știrbi și proști”, schimbat în „votanții lui Georgescu sunt proști și nebuni”. E, asta n-are cum să ajute. Plus că am explicat mai sus că nu-s nici proști, nici nebuni. Unii au același nivel de școlarizare, aceleași diplome, au trecut prin același sistem.
Precum colegul meu de liceu menționat mai sus (care cu siguranță a votat cu Georgescu din cum îi traduc postările), toți acei oameni sunt victimele unui proces și sistem. Dacă bula va continua să îi trateze ca pe niște eșuați care nu-și recunosc condiția o să-i întărâte și (ghici ce?) sunt mai mulți. Bula trebuie să deschidă ochii și să-și dea seama de faptul că tone-of-voice-ul e greșit. Fantastic cum bula cu cea mai mare deschidere către marketing nu înțelege asta.
A crede în non-știința promovată de Georgescu nu este o alegere, cât mai degrabă un handicap provocat de un întreg colectiv care ani de zile a tolerat/acceptat toate formele de analfabetism. Analfabetismul a fost caterincă, marketabil, s-a făcut bani și divertisment pe seama lui, dar acum se plătește nota. Ani de zile de Dan Negru (caterincă), Olivia Steer (senzaționalism), Puric (eh) și mulți alții ignorați și băgați la categoria de Ei cu Ei, Noi cu ale Noastre au provocat o scindare totală.
Dacă alegeam să fim reactivi, nu pasivi (și distrați) era altceva. Dar bula deșteaptă s-a izolat de „prostime”.
Eu, precum în bancul cu castravetele, văd problema Locuirii în orice.
Așa cum Locuim în viața reală o facem și în online. Dacă în realitate ne-am mutat la Residence și ne-am izolat de Celălalt, așa și în online.
De exemplu: administratora blocului în care locuiesc ne-a anunțat fericită că a schimbat interfoanele din bloc cu unele fără cod de acces, „ca să nu mai intre drogați în scară și să doarmă boschetari în bloc”. În ani de zile n-am văzut un om al străzii, ori vreun drogat, dar chiar și dacă aceștia ar exista printre noi nu văd cum am rezolva problema de fond dacă am pune interfon mai bun blocului. Am vecini care s-au vorbit între ei, stau patru apartamente pe un singur hol, au tras ușă holului comun, au pus și acolo un interfon al lor. Unii au și gratii la ușă. Cetate asediată. Interfon la bloc – interfon la hol – gratii la ușă. Mai urmează 14 încuietori la dormitor. Șanț cu rechini în jurul blocului. Senzori cu rachete. Mercenari de pază. Exces de protecție și nimeni nu atacă problema. Nimeni nu-și pune problema că afară-s oameni care dorm afară, ori că sunt oameni chinuiți de dependența de droguri, problema e să nu ne invadeze spațiul comun. Care nici ăsta nu-i atât de comun, că-l folosim tranzitoriu, nu ne știm între noi, nu comunicăm.
La fel și-n online. Locuim ca-n fortărețe de unde aruncăm miștouri spre cei de afară. Și oamenii reacționează așa cum e normal la miștouri. Cum nu învățăm prin bătaie, nu o facem nici prin bullying caterincos. Au și glumele farmecul lor, dar dacă-mi spui în mii de feluri (comice?) că-s prost îți garantez că șansele să-ți dau dreptate sunt aproape de 0. Și e vina ta că nu înțelegi asta.
Bula care a ignorat nevoile celor care votează Georgescu vine și le spune (din nou) că-s proști, că nu-și cunosc nevoile. Bravo! Wow, de ce nu înțeleg?
Votanții lui Georgescu sunt beșteliți la foc automat. Dar ei sunt rezultatul firesc a ceea ce se întâmplă când NIMENI nu te învață serios că în România a existat holocaust, pogrom, sclavie romă, că s-au omorât oameni din motive sinistre. România nu și-a cerut niciodată scuze pentru nimic, n-a arătat semne de regret pentru cineva/ceva (cel puțin nu serios), motiv pentru care în mentalul colectiv avem eroi precum Antonescu în Top 10 personalități. Un popor care n-a greșit cu nimic n-are ce să regrete, nu? D-aia România are nevoie (zic eu) mai mult de un președinte care e capabil să recunoască în numele colectivității niște fapte reprobabile din care să învățăm să fim mai buni, mai modești. Unul care își apropie categoriile abuzate. De ce? Pentru că toată lumea a fost abuzată. De la minorități (sexuale, etnice, religioase) până la categorii uriașe (pătura săracă, oamenii exploatați de sclavia modernă). Pur și simplu le trebuie un președinte care să îi facă să înțeleagă că nu ei între ei s-au lovit, ci au fost loviți la comun de Altceva, mai presus de vecinul Altfel. Dar ce președinte ar spune „știți, nu suntem perfecți…”. Un președinte care l-a citit pe Paulo Freire. Ori care a citit.
Precum personajul menționat la început de text, partenerul de drum, e posibil să fie greu să accepți că nu ești parte dintr-un scop mare. O viață instabilă și trăită într-o sărăcie (reală sau perceptuală) te poate face/obliga să cauți un țel. Și de cele mai multe ori acel țel vine din discursuri precum cel promovat de Georgescu. E greu să te simți „un om minunat”, „un cetățean global decent”, dar e mult mai simplu să te simți „un bun român”. Primele sunt prea abstracte, pentru ultima știi clar ce trebuie să faci.
Mai sunt multe de zis (serios, se poate scrie lejer o carte), dar risc să transform textul într-o chestie imposibil de citit pentru unii dintre voi (din considerente de timp și chef) așa că prefer să închei cu o serie de observații punctuale:
- Alegătorii lui Georgescu sunt românii care cred în analfabetismul științific predat/tolerat ani de zile. Nu sunt vinovați pentru ceea ce cred, sunt victimele indiferenței la credințele lor. Nu sunt proști, nu sunt nebuni. Sunt rude, colegi de muncă, prieteni. Sunt oameni abandonați de sistem și colectiv, sunt cei care n-au reușit în capitalism (ori n-au reușit conform standardelor), sunt cei care au clacat în fața presiunii, ori în căutarea sensului. Se agață de simbolurile care le oferă mai multă încredere în ei și nu îi putem judeca pentru asta pentru că nu le oferim prea multe opțiuni la schimb;
- Glumele și răutățile pe seama lor îi vor face și mai virulenți și încrezători. Nu știu nici cât sunt de deschiși la cealaltă părere, dar eu cred că poți schimba minți îngustate dacă le plimbi fizic prin spații largi (un program Erasmus pentru toată țara? Schimb de experiență cu alte popoare? „Schimb de mame”, ediția UE?). Dacă vor vedea cum e la alții unde se întâmplă satanismele de care fug s-ar putea să-și dea seama că nu-i Dracul așa negru. Am mai zis ceva în nota asta aici;
- În același timp, diaspora trăiește printre Altceva-ul satanist și nu pare să învețe ceva din asta. Probabil nu sunt integrați acolo, ci și-au făcut enclave românești;
- Nu vă închideți în bule social-media. Singurul loc pe net unde e ok să vezi doar ce-ți place e pe Pornhub;
- Cel mai greu discurs e acela în care recunoști că ai greșit. Ca un hardcore-votant Georgescu să recunoscă orice greșeală istorică a țării e nevoie de mult timp și multe discuții. Și probabil și exemple. Deci toate celelalte categorii trebuie să se pregătească de mea-culpa. Nu există categorie nevinovată, toate au făcut ceva cândva și pot da dovadă de modestie. Avem oameni din LGBT care discriminează romi, avem romi care discriminează femei, avem săraci care discriminează mai săraci ș.a.m.d.. O voce a acestor comunități trebuie să adreseze aceste bube interne și să le arate tuturor că nimic nu e impecabil, dar nici orbit de propria perfecțiune;
- Georgescu este un produs politic de extremă dreapta (aproape) perfect. Sunt sigur că pentru multe femei emană o masculinitate strămoșească cum n-a mai existat de la… Antonescu?;
- Raluca Durbacă subliniază foarte corect pe Facebook faptul că elitele bulei (Striblea în cazul de față) neagă realitatea percepută de pătura săracă/mai puțin norocoasă în capitalism. Practic, cei care au reușit în viață le spun celor care nu că „nu vedeți voi bine, trăim super ok, mai ales eu”. Cum să nu te enerveze asta? Bula bună e aproape total ruptă de realitatea cealaltă;
- Dana Hering, via Valentin Zaschievici, vă spune că cel mai bun lucru anti-Georgescu e să-l „enervați” (memeizați). Am explicat mai sus de ce nu cred că asta e o idee bună;
- Clipul cu soția lui Călin Georgescu dansând pe muzică populară și gătind demonstrează, din nou, ce bine s-a lucrat pe partea de imagine. După ani de zile de scorțoșenie, domneală și absenteism din partea Primelor Doamne poporul vede o femeie „din popor”. Uneori e atât de simplu să pari perfect/uman, trebuie doar să faci o supă;
- Ca și-n interbelic, partidele clasice sunt principalele vinovate pentru nasol care urmează. Au decredibilizat totul și cam merită tot răul care li s-ar putea întâmpla (problema e că nu li se va întâmpla doar lor);
- USR-ul s-a ratat ca partid anti-sistem, fiind incapabil să se conecteze la România care nu e București, Cluj, capitalist simbolică. Dan Barna complimentând stângaci o conopidă e o imagine mai reală a partidului decât vor USRiștii să accepte;
- Când se va termina nebunia asta trebuie să se predea serios Istorie și Știință. Dacă asta înseamnă un boicot sincer și dur a tot ce înseamnă produs de tip Dan Negru, Olivia Steer etc. și conexele atârnătoare în jurul lor… e un sacrificiu pe care sunt dispus să-l facem;
- Generația tânără n-a votat cu Georgescu de proastă, ci pentru că i-a fost prost predată istoria. Boomerii și Xării au făcut o treabă execrabilă în a-și spune povestea și sunt direct responsabili de „prostia” și „nebunia” în care trăim. N-a putut să strice TikTok-ul cât n-au putut ei să ofere. Cu greu o carte mai potrivită decât „A generation of sociopaths: How the Baby Boomers Betrayed America” (Bruce Cannon Gibney). Boomerii/Xării noștri au trădat prin lipsă de modestie intelectuală;
- Cunoaște-ți vecinii. Ei sunt prima și cea mai apropiată sursă de Celălalt. Dacă poți avea o relație civilizată cu ei, în ciuda diferențelor, putem schimba și țara;
Personal? Cred că bătălia asta e pierdută. Șansele ca USR să rupă voturi de la PNL/PSD (după ce ani de zile s-au poziționat anti tot ce sunt ei) sunt mai mici decât să rupă Georgescu de la partidele clasice. Nehotărâții erau nehotărâți pentru că nu mai voiau „același lucru”, iar Georgescu se poziționează ca fiind altceva. Oricât a fraierit Georgescu cu TikTok-ul, realitatea e clară: promisiunile lui converg cu dorințele multora, și asta face greu de contestat înfrângerea. El a promis idei, nu autostrăzi, școli, bla bla. Se pierde pe idei și asta e cea mai grea înfrângere (probabil și pentru că ceilalți candidați n-au idei, ci doar propuneri).
Nu spun că nu merită sperat, dar nu sunt optimist.
Tranziția s-a încheiat.
5 răspunsuri
Salut! Foarte bun articolul. Mă bucur că ai atins zona de „sunt oameni educați cu păreri extremiste” pentru că tot vorbeam zilele astea cu unii alții și asta cică era „cauza”, lipsa de educație. Doar că pare prea simplu la fel cum e să dăm vina pe campania orchestrată pe TT.
Am și eu o completare la ce spui tu. De ceva timp bate vânt de extremă dreaptă prin Europa așa că ar fi fost greu să nu ne atingă și pe noi. În anumite cercuri deja începe să se (re)discute despre fascism. Cred că, așa cum ai spus, tu ar trebui să ne uităm spre cărțile de istorie pentru că mi-e teamă că dacă nu știm ce s-a întâmplat în ultimii 100-200 de ani ai țării noastre, sunt șanse să se repete.
Votează, votul tău contează!
https://foamea666.blogspot.com/2024/06/voteaza-votul-tau-conteaza.html
Aș mai adăuga o idee. Acum 10 ani poziția claselor medii urbane, creative etc a fost votarea neamțului, pe motiv că e mai serios, e european, va face lucrurile consistent. În 2024 vedem că omul a fost praf. Pardon, noroi, balegă, mâl. Acum, aceeași oameni vin și spun, încă o dată, fără argumente consistente, că toată lumea trebuie să îi asculte că altfel e de rău. Pe bune? Cum ar fi ca discuția să înceapă cu niște cenușă în cap pe motiv de: am greșit, poate că trebuia să ascult mai mult și să poruncesc mai puțin? Also, îi spune careva lui Chirilă să tacă dracu din gură, că e mai prost decât cei pe care îi desconsideră?
Ce a mai zis Chirilă? Și da, bula creativă (dacă îi spunem așa) ar trebui să-și pună cenușă în cap. Presupun că ești la curent cu opinia lui Ernu care zice cam același lucru.
Da vorba ta.. poti copia dar sa nu para la fel :))))) hahaha