Asta mi-a zis tata când am luat carnetul. „E important să conduci preventiv, mereu în gardă. Să te gândești mereu că toți ceilalți sunt proști și pasibili de o greșeală fatală.” Asta nu face condusul o plăcere, dar îl face trăibil.
În ultima perioadă s-a murit bine pe șoselele patriei.
Ministrul a transmis românilor să se „grăbească încet” și lumea l-a cam înjurat că e prea puțin făcut din partea unui ministru. Păi ce ar putea să mai schimbe? După atâția ani de „a luat și el/ea carnetul pentru că așa trebuie” și pentru că șoferia e plasa de salvare a tuturor rataților lucrativi. Nu știu cum și-ar putea câștiga pâinea un analfabet funcțional dacă n-ar avea nici măcar avantajul categoriei B. E prost, e isteric, dar poate plimba (rapid) obiecte pe hartă.
Să stea Bode să ridice carnetele incapabililor și istericilor? „Bonea, ar putea face legea mai dură, amenzi mai mari”. Și l-ar mai vota… Românul e fiert pe legi dure…
Ieri pe la prânz o doamnă își parca mașina nou-nouță într-un copac pe care nu l-a văzut cu toți senzorii Merțanului nou și ochii din dotarea de bază. Am încercat s-o ajut ca să nu-și înfunde ambele uși, dar dreapta mea n-a fost dreapta ei… O doamnă care a surprins toată scena avea o altă durere: „vai… uite d-aia râde lumea de noi, blondele.”
Ăia care merg pe contrasens pe autostradă primesc amenzi ridicole și rămân fără carnet pentru doar 90 de zile. Un fel de tentativă de omor care se iartă-n 90 de zile. Și oricum o rezolvă ei mai repede și mai ieftin.
E periculos să conduci prin România.
Bărbații sunt colerici și profesioniști. Doamnele sunt neatentuțe și „aia e”.
Zilele trecute, ca niciodată, un șofer de Uber a reușit să mă aducă la câteva secunde de debordare. M-a ținut în frâne, demaraje și depășiri de parcă eram o pizza care trebuia livrată în cel mai scurt timp.
Avem o groază de mașini cu volan pe altă legislație. Înmatriculate. Personal nu înțeleg de ce se tolerează volanul pe dreapta și nu acceptăm (legal) și poligamia. Dacă joci acasă după reguli străine de ce să ne blocăm în mașini? Hai să plătim facturile în reali brazilieni, să conducem de la 16 ani și să amalgamăm diferite reguli. Conducem englezește și atât? E prea puțin.
În România nu te învață nimeni să conduci și pentru ceilalți. Conduci doar pentru tine, cel de la volan. E important să ajungi doar tu din A în B, restul să sgțpl și fmm.
N-am auzit să existe conceptul de condus empatic. Nu-ți zdruncina pasagerii. Nu-i brusca prin mașină. Nu încerca să-i surprinzi pe alți participanți la trafic cu mișcări smucite și depășiri la limită. Lasă-i și pe alții să se bage dacă prin asta descongestionezi traficul la nivel macro (chiar dacă tu n-ai treabă cu bucata aia de stradă). Adică să te învețe cineva că trebuie să conduci precum un Dalai Lama cu epoleți. Pentru tine și ceilalți.
Până la noi schimbări în mentalul colectiv vă recomand să-l ascultați pe tata: conduceți ca și cum sunteți încercuiți de proști periculoși. Nu-i plăcut, dar e sănătos.
Altfel spus, baftă și scapă cine poate.
Un răspuns
Exact!
M-am mutat în București în anul 1987, proaspăt posesor de permis, conduceam Dacia părinților.
Școala de șoferi de modă veche, pe principiul „bun simț în trafic”.
Au trecut anii și o dată cu ei s-au înmulțit autoturismele pe străzile orașului.
Nu are rost să depăn, dar recunosc: am fost și eu dobitoc, am forțat, chiar am șicanat.
După 30 de ani, m-am mutat în Banat.
Era să claxonez pe cineva care-mi dădea prioritate să ies din parcare.
De atunci, ușurel, nu mă mai grăbesc, dau prioritate tuturor, pentru că am cronometrat: nu ajung mai repede, oriunde m-aș duce!