Te faci frate cu Fortuna, până treci misoginismul?

Înainte de toate vreau să spun că am fost invocat pe această problematică de către unii dintre cei care mă urmăresc pe internet, fiind cunoscute părerile mele când vine vorba de jocuri de noroc, bullshit corporatist și cauze sociale. Mi-am făcut brand personal.

Inițial mi s-a cerut o replică tip #ReclameReale, dar m-am consultat cu jumătatea rațională și am ales să scriu textul ăsta cu iz semidoct pentru că o ironie youtuberistică mă putea afunda într-un rahat PC din care apoi mă chinuiam să ies cel puțin un an de zile. Mai ușor cu sarcasmul pe scări că nu-i specific național.

Altfel spus, în ultima perioadă s-au produs niște lucruri interesante:

• Republica Moldova interzice publicitatea la jocurile de noroc. Moldoveni înapoiați;
• Fortuna Bet susține echipa națională de fotbal feminin și a scos următoarea reclamă:

Între timp cei de la PressOne (la al căror newsletter vă recomand să vă abonați) au publicat ieri un material despre ce înseamnă lumea pariurilor și cum ne va afecta în timp. Nu e ceva ce nu cred că știați, dar e ceva ce trebuie repetat până se râcâie coaja aia de ignoranță-indiferență-„dau bani la buget”-„și-a făcut rău cu mâna lui”.

Revenind la spotul Fortuna Bet.

Eu nu duc vrăjeală de marketing. Am citit interviul din IQads al celor implicați în campanie și aș putea să vă rezum totul la „să fie frumix, pace la femei, pariurile-s pentru toți”, iar între patru ochi aș putea să vă traduc mult mai precis vorbele de acolo, dar pe blog aleg să fiu delicat precum picioarele unui fotbalist. De altfel, recomand și cercetarea asta despre limbajul coproratist. O să vă ajute să înțelegeți și alte „vrem să #frumix”.

Dar înainte să vă enervați pe mine că-s insensibil, un bărbat privilegiat și misogin, să știți că eu nu contest intenția bună a OAMENILOR din spatele Fortuna. Sunt ferm convins că în țara asta sunt femei care lucrează pentru cancer (indiferent de formă) și sunt sincere în încercarea de a face bine pentru surori. Doar că binele făcut în numele Cancer are un preț. Prețul îl știe orice junior din industrie: crește aura brandului de cancer. Nu-i inginerie spațială să înțelegi asta, e psihologie d-aia de cărți cu „pași”, preferatele industriei (conform numărului de vânzări – vă zice băiatul că eu am datele alea. Citiți mult, motivațional, homeopatic).

Misoginismul? Sexismul? O reală problemă în România.

Una despre care s-a scris suficient cât să știm că ea există, s-a vorbit prea puțin unde contează (politică, media). Femeile din Parlament sunt aproape absente pe subiect. Dar e bine pentru cauză să se ralieze cu o altă problemă? Pariurile în România chiar sunt o bubă. Mare. Nu știu cum putem trece indiferenți pe lângă toate cele câteva mii de case de pariuri care stau liniștite la parter de bloc, lângă școli, parcuri ș.a.m.d.. De reclamele lor nici nu mai vorbesc, fie ele și ala simpatice, „caterincă”, cu vedetele preferate, ori cu sânii preferați. Ziceți voi că e ok așa?

De câțiva ani se duce o luptă anti-vechi zicale tradiționale. Nu ne mai place „capul plecat sabia nu-l taie”. Nici „bătaia e ruptă din Rai”. Dar se pare că iubim „fă-te frate cu dracul, până treci puntea”. Și cum avem n-jpe punți de trecut ne înfrățim cu tot infernul.

Orașul se înfrumusețează de către țigări. Alcoolul se pupă pe gură cu sportivii. De pariuri nu mai spun. Videochat-ul pune un acoperiș deasupra capului.

„Da, dar ei dau bani”. Păi poate că societatea civilă trebuie să se scarpine de mărunt și să susțină mai activ cauzele în care cred. Altfel or să creadă cancerele pentru ei. Și că adulții-s raționali știm (doar nu-i influențează pe ei cineva cum să voteze/să mănânce), dar pe ăia mici… Se gândește cineva la ce înțeleg ei din lumea plină de îndemnuri la pariuri? Credeți că minorii au Ad Block în creier și nu văd reclamele omniprezente cu Bianca Drăgușanu, Micutzu, Ilie Dumitrescu? Sunt „prostiți” de TikTok, nu chiori.

În spotul Fortuna a zis frumos agenția de publicitate pentru femei, dar poate că fac un spot și despre viețile celor care joacă la pariuri. Sunt și ei niște victime. Nu comparăm dureri, doar subliniem probleme. Unde mai pui că, să vezi caterincă!, viețile unor femei sunt distruse fix de bărbați care joacă la pariuri.

Îmi doresc să cred că în toată ecuația asta de marketing e multă naivitate (pe filon „să facem bine”) și nu cinism. Dar între patru ochi aș putea să vă spun că…

Altfel spus, în încheiere, câte punți trecem și cu cine?

P.S. 1 – putem acuza firmele de pariuri pentru standarde nerealiste de pariori? Că-n toate reclamele vedem doar fericiți.

P.S. 2 – Uite ceva frumos de la Fortuna. Pe feminism, alea alea: