Campania electorală a început, cel puțin la nivel local. Mai ales în Sectorul 3 din București. Era și normal. Negoiță e atacat de ceva timp pentru șusta cu Parcul IOR (bucata aia care-n 10-15 ani e residence și care a vândut deja 50% din apartamente)) așa că nu poate aștepta până în 2024 ca să cimenteze în mintea alegătorilor că-i băiat de comitet.
Episodul cu palmieri mi s-a părut premeditat, știind ce urmează să se întâmple. Iar ca răspuns la atentatul lui Nicușor asupra palmierilor, Negoiță s-a isterizat la câteva ore după, pe Facebook, că ia otrăvit cineva copacii din sector. Alte câteva ore mai târziu a revenit, fluierând, spunând că era îngrășământ, nimic otrăvitor. Important e ca lumea să-l țină minte ca acest mare iubitor de natură, omul care se jelește pentru copaci/palmieri.
Să fie joc politic? Să fie Nicușor deja săpat electoral de către viitorii colaboratori electorali ai Gabrielei Firea? Tot ce e posibil. Oricum, Nicușor s-a săpat și singur printr-o comunicare deficitară (percepută ca arogantă) și micromanagement scăpat din mână pe alocuri. Eu rămân cu faptul că m-a blocat pe Facebook pentru o glumă și cu faptul că n-jpe primari de acum încolo nu vor mai avea probleme cu țevăraia datorită lui.
Revenind la Negoiță.
Ca locuitor al peticului condus de el de mai bine de 11 ani, observ. Negoiță nu-i un primar rău. Pentru standardele românești e chiar ok. Ce vorbesc, standardele românești îi mai dau un mandat 2024. Poate cu peste 50%. Dacă o ține tot așa e primar pe viață.
Are și noroc de sector ok. În zilele noastre nu-i o provocare să faci ceva trăibil în Sectorul 3, ci în 5 (veșnic), ori în 4 (datorită/din cauza apendicelui imobiliar numit Popești-Leordeni). Despre 1 și 2 nu știu mai nimic, iar la 6 nu mă pronunț, am înțeles că vor să obțină autonomie teritorială și-și fac linie de metrou Drumul Taberei – Mănăștur (Cluj). Dar când se va finaliza viitoarea ghetoizare de pe linia Nicolae Teclu – Anghel Saligny o să fie și 3 într-o situație mai tensionată. Bine, trebuie ținut cont și de vârsta populației, venituri șamd. Dar altfel, Negoiță-i norocos. Momentan.
Ce am remarcat la el este că modelul lui de lucru e pe sistem de tanti. Tănțică. Mămăiță cu pofte materialiste.
Nu știu dacă face asta în așteptarea îmbătrânirii votanților și întâmpinarea nevoii românești de prea-plin.
Să începem cu cel mai recent episod: palmierii.
Trecând peste șusta politică explicate mai sus, palmierii ăia sunt fix fructele de plastic pe care le punea mamaie pe masă ca să pară îmbelșugată. Kitchos? Da. Nepotrivit? Da. Inutil? Da. Dar „arată frumos și plin” în accepțiunea frustrării cauzate de penuria comunistă? Absolut. Doamne, ce bine stau bananele, strugurii și mandarinele de plastic lângă strachina de ciorbă.
Așa și Negoiță. Decorează sectorul cu elemente de să fie. Utilitatea e discutabilă, frumusețea e „subiectivă”, important e să fie.
Dacă vă plimbați prin sector o să vedeți că pe școlile renovate tronează, mare, deasupra a orice, „Primăria Sectorului 3”. Initial ai impresia că ești în fața Primăriei. Apoi observe că, de fapt, e „Școala X”, „Școala Y”. Dar toate sunt împodobite cu „Primăria Sectorului 3”.
De ce? Să nu uite prostul că acolo a făcut primarul. E util? Electoral, da. E frumos? Absolut deloc. E discutat? „Măcar el a făcut ceva”. Negoiță n-ar avea comportament de babă comunistă dacă n-ar avea nepoți după chipul și asemănarea metehnelor lui.
Pista de biciclete trasată cu pixul fără pastă pe harta sectorului e o altă demonstrație de „să fie”. Ea este inutilă pentru oricine știe ce înseamnă mobilitate pe bicicletă. Astea sunt piste care te invită să te cerți cu pietonii și să te plimbi până la parc și înapoi, nicidecum să începi vreo revoluție acasă-muncă pe bicicletă. Sunt inutile. Bine, poate utile pentru Negoiță când iese pe bicicletă să hrănească lebedele-n pandemie. Și el, ca Iohannis, se urcă pe șa la ocazii foarte speciale.
Primarii de sectoare sunt certați între ei, nu-și vorbesc să se alinieze cu privire la cele mai mici lucruri. Trotuarele noi din 3 nu-s ca alea din 5, ori ca alea din 6. Dacă iei Bucureștiu la pas treci prin șase orașe în decurs de o oră. Că fiecare „tanti primar” a făcut după cum îi plac ei milieurile.
Dar atât cât observ în petecul în care locuiesc, Negoiță pare șeful la mămăisme. Am avut ceva speranțe c-o să scoată, totuși, gardurile de la blocuri când s-a apucat de schimbat trotuarele (iar). Țeapă! A pus garduri noi, să nu care cumva să scape spațiul verde din jurul blocurilor și să fugă pe stradă, din oraș, din țară. Așa-i place lui (și alegătorilor lui), cu mult, plin, îngrădit, decorat exagerat.
D-aia spun: Negoiță e o tanti.
Negoiță e ruda aia care vede un element de decor la altu-n casă și-l aduce, ca nuca-n perete, la el. E ăla care din lipsă de cultură aglomerează totul. E mămăița aia care n-a mai scos decorațiunile de iarnă din sufragerie că „e Crăciun iar peste 8 luni și uite ce frumos arată”. E hoarderul care strange pentru că „nu se știe când ne trebuie”. „Te încurcă?”
Simplu, minimalist, curat? Limbi străine. Nu înțeleg de ce n-avem macrameuri pe fiecare loc de parcare din sector și un bibelou uriaș pe fiecare bloc. Stăm așa, cu blocurile descoperite ca săracii? De ce nu punem evantaie chinezești, mari, pe fațade? De ce nu atârnăm podoabe peste tot? De ce nu fructe de plastic în copaci? De ce atâta simplitate bolnavă și sărăcăcioasă?
Bine c-avem străzile pline de mașini, altfel se uitau străinii ca la nebuni la noi și credeau că suntem rupți în gură, nicidecum că le colecționăm toate tablele ținute de bunicuțe în garaj.
Deci? 50% Negoiță-n 2024?
