Suntem buni, mărinimoși, dar ce cotă bună are viața

Unii dintre voi mă știți deja: face cineva o donație de 1 milion de lei pentru o cauză și brusc încep să-mi pun semne de întrebare. Evident că răspunsurile la toate aceste întrebări nu vin imediat, trebuie să le cauți ceva timp, ori să aștepți să-ți apară ele, ca prin minune.

Aseară, frunzărind presa din România, am dat peste o știre în Gazeta Sporturilor.

O informație prețioasă cu sfaturi pentru pariori. Am trecut de mult timp peste faptul că o publicație care de multe ori se bate-n piept cu privire la eticia și morala în sport s-a lăsat trasă-n mrejele unei industrii cu zeci-sute de mii victime. Printre care și sportivi.

Oare ce sfaturi primesc pariori despre fotbal când peste 90% din campionate sunt sistate? Ha, ce să vezi! În Belarus încă se joacă fotbal (singura țară din Europa unde nu s-a sistat campionatul). Lukașenko, președintele care din 1994 n-a mai schimbat funcția (c-așa-i în democrație), își încurajează oamenii să trateze Covidu` ca pe o banală gripă și să-și dreagă sănătatea cu vodcă. Lukașenko e exemplul concret al întrebării „ce s-ar întâmpla dacă al ajunge președinte bețivul conspiraționist care la 9 dimineața e la cârciumă?”.

Vă recomand să urmăriți câteva documentare despre Lukașenko. E o figură.

Din nou, trecem peste faptul că Gazeta Sporturilor, publicație care foarte des se zbate pentru sănătatea sportivilor, prezintă cote de pariu și sfaturi pe (practic) viața unor fotbaliști din Belarus. În alte articole ne sunt prezentate drame, cum mor unii de coronavirus, cum se protejează sportivii… dar în paralel nu uitați să pariați pe fotbaliștii din Belarus, ăia care forțați/constrânși de oficialități încă joacă. Pentru plăcerea noastră și a biletelor noastre.

Bine, dar lucrurile nu se opresc aici.

Spuneam că cineva a donat 1 milion de lei. Superbet, una dintre cele mai mari firme de pariuri din țară (dacă nu chiar cea mai mare), a făcut recent o campanie cu sportivi celebri prin care anunța că dă 1 milion de lei în lupta împotriva Covid-19. Hai s-o spunem în euro, că-n lei sună prea dumnezeiesc: aproximativ 200.000 euro.

Iar o să-mi spună unii „Bonea, măcar ăștia au dat… alții…”. Bine, bravo, ura, să treceți Superbet în acatiste. Dar…

Ce bine că agențiile de pariuri se laudă cu activitatea lor (dorind să sublinieze că-s de încredere în fața jucătorilor). Așa am aflat că Superbet face până la 10.000.000 de euro profit lunar. Hai s-o spunem cu toții. 10. Zece. Milioane. Euro. Lună.

Ce înseamnă asta?

Nu că-și permiteau să doneze mai mult pentru coronavirus. Nu că a fost o mișcare de PR să doneze o sumă așa frumoasă și dodoloață (1 milion de lei îți umple gura). Ambele-s valabile.

Ce e de reținut e profitul lunar al unei firme de pariuri (în contextul în care sunt și altele pe piață). Ce înseamnă 10 milioane de euro profit lunar? Nu știm câți pariori joacă în România, nu știm câți își joacă banii (și uneori viața) la Superbet sau în alte agenții, dar la 10 milioane de euro profit lunar putem să ne imaginăm.

Bonea, ăștia plătesc taxe la stat”. Și statul plătește de pe urma dependenței. E un superb cerc vicios din care iese un singur câștigător.

Bine, dar mai e ceva…

Superbet donează în lupta anti-Covid, dar la ei în platformă poți paria pe sportivii care încă joacă fotbal. Ăia din Belarus despre care vorbeam mai sus. Păi ce facem? Ori suntem eroi, ori suntem speculanți?

Ce trebuie să rămână în mentalul colectiv e că firmele de pariuri plătesc taxe, fac locuri de muncă, sponsorizează sportul și donează dezirabil de mult și frumos.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Texte pe mail: