Românii plecați din România în România

La fel de bine puteam să pun titlul „Unde poți pleca din România în România?”, ori „Statul Paralel” ca să dau palpitații unora și să-mi inund blogul cu păreri interesante.

După ce Prințesa Urbană a spus că pleacă din țară (de fapt, ea era deja pe drum când și-a anunțat fuga din Grădina Maicii Domnului) mai mulți oameni au început să discute despre dacă e de stat sau nu în România. Plecarea Ioanei Chicet-Macoveiciuc a atins o coardă sensibilă pentru că, așa cum am aflat, ea părea tipul de român care știe/simte/spune că se poate. Se poate și la noi să fie bine, se poate și la noi să ai condiții, civilizație, reguli și ce mai vedem la alții și spunem cu degetul întins „vreau d-aia”. Plecarea ei a fost, pentru unii, o palmă după ceafă că nici optimiștii n-o mai duc. Ca ea mai știu și eu câțiva (mulți) care în Piața Publică urlă „hai că putem! Împreună! YUHU! Acum plantez 500 de copaci și pedalez printre ei!” și când ajung acasă își scot șoșonii și se gândesc prin ce meleaguri să-și ducă urmașii. De tot.

Dar să știți că nu-i dracul atât de negru (este, dar urmează să îndulcesc situația pentru unii).

Există și o Românie pentru cine n-are chef de România aia și nici nu vrea în Străinezia pentru că ei n-au munții noștri, marea noastră, bunicii noștri, sarmalele noastre… Eu vă propun o Românie accesibilă, chiar și în rate (dar cu un preț social dacă te bagi la credit pentru asta).

România Ailaltă se găsește (momentan) la marginea României Ăsteia. O vezi, uneori în câmp, alteori pitită după niște ziduri, câteodată la stradă, dar cu paznic la intrare. Nu, nu-i neapărat România celor super-bogați. Adică în România Ailaltă se și muncește, se pleacă la 8 și se vine la 20, se stă în același trafic (diferă în ce se stă), sunt nervi și griji. Bine, în România Ailaltă sunt animozități pentru că unii au venit cu banii jos (și bagajul social-cultural aferent), alții cu depeșă de la bancă (și bagajul aferent celui care a făcut saltul de la România 1.0 la România 2.0 cu ajutorul băncii). Dacă n-am fost destul de clar, hai s-o spun altfel: în România Ailaltă sunt șmecheri ăia ai căror părinți au făcut bani/aveau bani când părinții celor mutați în rate se descălțau la intrare în bancă. Da, e frumos să stai în aceeași scară cu Faraoni și Piramide, dar ăștia se uită de sus la plebeii care au sărit gardul cu credit pe 30 de ani. 

Românii din România Ailaltă mănâncă în localurile lor, restaurantele lor, birturile lor. Că-i felia de pâine cu avocado 50 de lei, ori hipstereala „tradițională ca la bunica” 150 de lei/porția e treaba lor. Cei din România Astalaltă nu intră la ei că-i piperat, hipsteresc, arfe, figuri, muzica ciudată, se uită toți „pe tine” când pozezi mâncarea cu un telefon mai vechi de 12 luni și n-ai unde să-ți parchezi cazanul de biciclete (mai rar) sau cazane electrice/hibrid.

Cine trăiește în România Ailaltă lucrează în anumite domenii. Și vorbește altu-felu.

Româna din România Ailaltă e mai degrabă un element ajutător când nu-ți găsești cuvintele în engleză. Româna e bună la verbe (a merge, a sta, a mânca ș.a.m.d.), engleza la restul. Dacă lași un adolescent din România Ailaltă într-un sat neoș moare de foame că nu știe să zică ce vrea. O my God, toți sunt soooo lame!

Dacă tot suntem la capitolul copii, cine-și permite din R. Ailaltă își dă urmașii la privat. Îi pregătește de mici de străinătate, ori de R. Ailaltă. Cine nu-și permite… nasol. Miroase privatul și mănâncă statul cu noduri.

Vacanțe? 

Păi doar cine-i „very lame” se duce să stea în coloană pe Valea Prahovei, ori să-și dea ochii peste cap pe litoralul românesc. Cei mai mulți încep vacanța la aeroport și fac trip-uri prin țară în cazuri de maximă urgență (pandemie, „mergem la rude în secolul XIX”, „hai să ne amintim de cum era când era”, „poate s-a schimbat…” etc.).

Ce au în comun cele două țări? Nițică infrastructură (se stă în coloană pe aceleași ulițe), se aleargă prin aceleași parcuri, mall-ul recreativ, uneori își unesc transpirația pe aparatele la sală (că au făcut abonamentele accesibile și ălorlalți) și foarte rar spre deloc își mai intersectează privirile la cafenea sau restaurant (aproape niciodată). 

În rest aplicația aduce grocery-ul la ușă, mâncarea se comandă, mașina vine la scară, femeia de la curățenie vine când nu e nimeni acasă și se miră (pentru a câta oară) de cât spațiu au nevoie două funduri, câtă mâncare comandă (și aruncă) și cât timp sunt plecați în city break-uri. Iar ăla mic e clar prea răsfățat și prost hrănit că n-a mâncat săptămâna asta ciorbă.

Nu-i vreun sentiment de comunitate, nu-i mândria de Residence ca aia din piesele B.U.G. Mafia despre Pantelimon, dar dezvoltatorul are grijă să-ți spună că totul e ok. N-o să-ți cunoști personal vecinii, nu vă împrumutați bormașina, dar din priviri știi cine și prin ce vloguri apare. Cel mult vorbiți pe WhatsApp.

Deci se poate să pleci din România în România. Trebuie doar să poți (financiar), să faci manifestation, să tragi tare, să te duci dincolo de limite, să dai block la negative-vibes (adică ce-i dincolo de zidul rezidențial) și să te înconjori de good-vibes (adică alții care vor ca tine). 

Îmi și imaginez că intră rușii peste noi, cuceresc România Asta și de după zidurile România 2.0 ies oamenii să plece la work și nu înțeleg what’s with the tancuri, scrisul weird de pe panouri și unde au dispărut ăialalți. And why is there vodcă on țeavă când I shower? Trebuie să call un instalator. OMG, iar au stricat ăia ceva, fucking…