Am văzut recent pe Facebook postarea de mai sus și chiar mi-am pus întrebarea: “câtă mâncare îmi pot cumpăra dacă pun pe primul plan pasiunea și nu remunerația?”. Ca mai apoi să mă întreb “cât de fericit sunt dacă pun remunerația înaintea pasiunii?”.
Și apoi l-am auzit la matinal pe Vlad Craioveanu vorbind despre cum suporterii dinamoviști îl urăsc pe Marica pentru că a ales să joace la marea rivală, Steaua.
Și Craioveanu o spunea foarte sincer că burta uneori nu știe de pasiune, oferind un exemplu personal.
Și apoi mi-am întors ochii spre postarea psiholoagei de mai sus și m-am gândit: bă, dar nu-i mai bună pasiunea când îți pune și ceva pâine pe masă? Nu cumva discursul ăsta cu “pasiunea e cea mai importantă” e motivul pentru care unii mor de nervi/stres/foame prin birouri sau ateliere de creație? Oare atât de mult ne-am corporatizat încât gândim în discursul ăla că “munca ne bucură și o facem pentru că suntem o familie și avem un țel comun și un scop”… să facem profit pentru unii și eventual un salariu pentru tine. Dacă n-ai murit încercând să-l faci.
Strict legat de postarea doamnei de mai sus: profesorii din România își demonstrează pasiunea când își aleg meseria. Îți trebuie multă pasiune să alegi să te faci profesor. Știind ce salarii sunt în învățământ și ce condiții. Apoi pasiunea se duce pentru că nema condiții decente de trai. Și nu poți compara profesorii din SUA cu cei din România. Nu poți! Altă cultură, alte valori.
Revenind.
E minunat să faci exact ce-ți place și asta să-ți aducă și bani, dar dacă cineva se folosește de faptul că ție îți place să faci mileuri și te muncește cu orele pe bani de covrigi… tocmai ai devenit un sclav modern.
Dacă am prieteni sau cunoscuți prin preajmă care gândesc la fel… vă rog să n-o mai faceți! E spre binele vostru, al rudelor voastre, al relației noastre. Nu suport oamenii care găsesc un scop nobil sclavagismului modern. Nu e nimic super și cool să muncești pe bani puțini, să dormi pe la birou, să uiți să mănânci, ori să-ți instalezi aplicații pentru băut apă pentru că tu nu mai apuci să faci asta de atâtea deadline-uri. Munca nu mai înnobilează omul, ci îl distruge. Chiar nu se gândește nimeni că nu-i normal să stai mai mult timp cu biroul decât cu soția? Calculează și-o să vezi că dacă n-ai avea cele 5-6-7 ore de somn lângă Ea, cel mai mult timp îl petreci muncind. Practic ai putea în orice moment să-ți scoți calculatorul la o cafea și să faci o familie cu un coleg de muncă.
Și exact de “pasiune” se folosesc exploatatorii de oamenii când vor să-i biciuiască pe tarlaua profitului. “Păi bă George, dacă n-o faci din pasiune n-o să ajungi niciodată cel mai bun în domeniul tău. Suferi acum puțin, dar peste ani…” cine o să meargă la bulgari la all-inclusive?
Așa că lasă prosteala asta cu plătitul în pasiune. Că la magazin nu-mi cumpăr pâine pe pasiune, concediul nu-l achit în pasiune și dacă ajung la psiholog cu frustrări la final de ședință nu-i las niște pasiune,
Textul ăsta l-am scris din pasiune.
