Poeziile primăriței Firea, frecție-n versuri

Recent am aflat că tanti primar Firea e scriitoare, cu drepturi depline, înregimentată în Uniunea Scriitorilor. O să pape și ea o pensie mai mare pentru că și-a scremut mintea pe niște coli de hârtie. De ce? Pentru că prin Uniunea Scriitorilor colcăie de fosile autosuficiente, lingăi netalentați și sugative cu aere. Cu puțină influență poate ajunge ORICINE acolo. Oricine.

Din păcate pentru cultura mea generală n-am apucat să citesc romanul ei de debut, despre care am aflat că-i un fel de Sandra Brown de România. Nici nu preconizez că am să-i răsfoiesc vreo suveică în următorii 80 de ani, fiind mult mai fascinat de anunțurile cu „Forez Puțuri” și ambalajele de detergenți.

Cu toate astea, am găsit o serie de poezii scrise cu sudoare și trăire pandeliană. Și-am zis să dezbatem câteva opera, demne de Uniunea Scriitorilor, înainte să-i surprindem pe elevi cu vreun vers din Firea la Bacalaureat. Să vezi atunci poezie psihologică interbelică.

Spune-mi
În mine fiind
Ca verdele în frunza de alior,
Nu te voi părăsi niciodată,
Spune-mi zănatecă
Zărpălatecă, zăpăcitoare
Zăpăitură, zăpor.

 

Blitz
Clipă înţepată
De-o viespe rea
Vecină cu luna plină.

 

Mâna stângă
Desfăcând aluat după aluat
Şi împletind cu dibăcie
De olteancă, crescută lângă cuptor,
Drojdia ţi se pare mai aprigă
Decât zaţul nefiert de cafea
Măcinată-n zdrenţe inegale.

 

Regina balului
Câţiva paşi
Se măsoară în fiecare
Clipă.
Genele devin dig
Pentru lacrimi.
Spiriduşi nevăzuţi
Se chinuiesc
Noapte de noapte
Să facă din lună
Regina balului
Ca să le iasă şi lor ceva…

 

Am selectat doar poeziile care mi s-au părut demne de scris pe ușa unui WC. Dintr-un spital. Secția infecțioase. Asta pentru că doar acolo se justifică un astfel de haos liric.

Conceptul de „poezie cu rimă” îi este la fel de străin autoarei precum faptul că Bucureștiul este poluat și sufocat de mașini. Practic, Firea a scris propoziții scurte și le-a așezat una sub alta. Parcă-s versuri compuse de Șuie Paparude, doar că alea au rimă și sunt vag-amuzante.

În concluzie, Firea compune precum un Bacovia pe ciuperci, ori Eminescu pe cocaină prizată de pe fundul Veronicăi Micle.

Firea scrie mai prost decât poate să compună Inna.

Firea scrie atât de prost încât nici Nichita Stănescu în comă n-ar putea s-o înțeleagă.

Firea scrie atât de prost încât poeții morți fac petiție pe Lumea Cealaltă.

Eu sper să apară și o culegere de referate care să explice aceste bijuterii. Că poate mintea noastră de oameni simpli nu duce până-n străfundul artistic din care vine Firea. Și sper ca autoarea să nu moară de „geniu”, că o s-o punem și p-asta pe bani. Și eu nu vreau să apară iar pe piața bancnota de 2 lei.

…

Am încercat și eu o mică poezioară în stilul Firea:

Tu

Te scremi incredibil,

La fundul creației.

Ai o mare calitate

Îți poți scrie singură osanalele proaste.