Petardele de ieri și de azi

Azi, mâine și poate poimâine o să mai auzim petarde și o să mai vedem artificii pe cer. Asta înseamnă că vor mai cădea doar câteva păsări omorâte de spectacolul luminii, doar câțiva căței vor mai face pe ei de frică la auzul zgomotului, o mână de pisicuțe se vor mai furișa speriate în tot felul de locuri și câteva alte animale (inclusiv omul) se vor mai înfricoșa de frumusețea „războiului festiv”.

În zilele de dinainte de Revelion am citit destul de multe păreri despre petarde și copiii care dau cu bombe. Glumițe și judecăți de opinie privind nivelul intelectual al celor care se bucură cu practici atât de barbare.

Cum era când eram eu puști?

Mă duceam la Piața Rahova unde mai multe doamne vindeau „bombe, bombe, bombe băieți!” (de parcă o fată n-ar putea să dea cu petarde. Cât sexism!). Era legal să facă asta? Nu. Dar polițiștii treceau, își luau partea și plecau mai departe într-un sincron perfect.

Iarna cheltuiam câteva zeci de lei din bugetul familiei pe bombe, rachete și artificii. Ai mei știau ce-mi iau și mi-au zis doar „să ai grijă”. Am avut. Și grijă, dar și noroc. În toți anii de dat cu bombe nu m-am ales decât cu niște secunde bune de țiuit în urechi. La știri vedeam că unii pierdeau degete, ochi și dinți (unul și-a pus o petardă aprinsă în gură). Am avut noroc să nu-mi pună vreun deștept o petardă-n glugă, să arunce la față, ori alte idei geniale.

Ne plăceau petardele pentru mici experimente: ce se întâmplă când bagi una într-o sticlă de plastic? Dar de sticlă? Într-o oală? Într-o oală cu capac? În iernile calde, când prin Sectorul 5 încă se mai plimbau nestingherite căruțele (alea cu cai, nu BMW-urile hodorogite pe care unii le spoiesc a nou), pe străzi mai găseai câte o balegă. Ne plăcea să băgăm petarde în baligi când alții nu erau atenți, ne furișam și ne distra teribil să explodeze toată mizeria pe hainele cuiva.

Atâta puteam.  

Eu nu știu oameni de 30+ care n-au dat cu petarde în copilărie, ori o artifică luată pe nașpa. Când mergeam pe undeva de sărbători bărbații se preocupau să cumpere artificii și rachete ca să aibă și femeile ce să vadă pe cer la trecerea dintre ani. Pe ele le bucura show-ul, pe ei rolul.

Copiii își disputau puterea bombardelelor și cei mai tari aveau bombe cu 2-3 focuri.

Azi văd, pe net, că generația care la revelionele anilor 1990-2000 imita perfect atmosfera auditivă de la Dunkirk e tare-n morală. Copiii de azi sunt niște sălbatici, needucați, proști. Cum să mai dea cu petarde? Ei nu știu că se sperie animalele? Ei nu știu că e periculos? Ba știu, dar dacă părinții lor au putut da cu bombe, au putut mânca ouă Kinder care aveau surprize compuse din piese mici (pe care copilul de azi le-ar băga pe gât instant „de prost ce e”) și au putut ține o artifică „cu 15 focuri” în mână la 8 ani… poate și generația Tik-Tok.

Nu-s ăștia de azi mai proști ca cei de acum 10-15-20 de ani.

Discursul de superioritate față de „cei de azi” e cea mai mare dovadă că ai îmbătrânit urât. Dacă la cei de azi vezi nasoale din obiceiurile tale din copilărie și nu ești capabil să spui „văd că prostia mea s-a dus mai departe”, punând vina doar pe generația nouă, ești și prost și arogant.

Și cel mai trist e că adulții (în prostia lor superioară), nici măcar nu se iau la trântă cu cine trebuie.

Stai să bălăcărești internautic, să urli în propria bulă (ca orice adult pus pe treabă) la niște copii care se distrează cum știu mai bine.

E frumix să dai cu petarde și artificii luate pe nașpa? Nu. E o prostie colosală. Dar ce crezi că rezolvi dacă tragi de perciuni (virtual sau offline) niște copii? Ai putea face ceva, ca adulții, ca bombardelele să nu se mai vândă prin piețe, pe sub nasul „vigilenților polițiști”. Și cu (multă) ambiție adultă ai putea afla și care-i drumul banilor dați de un mucos de 8 ani care vrea să bubuie chestii.

În secolul ăsta te-ai aștepta ca lumea bună să nu mai apeleze la focuri de artificii.

Să vezi show-uri laser la Dubai, New York și București. Dar lumea bună tot la nivelul bum-bum e. Și acolo vrea să fie și restul lumii. Cu riscuri mai mari, cu „show-uri” mai slăbuțe și periculoase, dar mimetismul de valoare și entuziasm își spune cuvântul și când vine vorba de Revelion.

Tradiția spunea că se dă cu bombe pentru a speria spiritele rele. Dacă elita n-ar da cu artificii (ori nu le-ar „da cadou” săracilor) n-ai vedea ce se întâmplă în fiecare an de Revelion. Dacă brusc s-ar promova faptul că e cool/modern/opulent să bați din palme la trecerea dintre ani, ori să plimbi laserul pe clădiri… s-ar schimba și obiceiurile ăstora care riscă să-și scoată ochii, ori care sperie toți lupii domesticiți și îmbrăcați cu gecuțe.

Până la următorul revelion nu vă mai plângeți ca niște bătrâni morocănoși și faceți ceva împotriva petardelor. Eventual ceva care să nu fie sub formă de status pe Facebook și anti-copii.

5 comentarii

  1. Si pe mine m-au deranjat petardele astea incepand cu mijlocul lui decembrie si pana astazi. Problema este ca nu stiu cat de legal sau ilegal e asta. Fiindca lumea spune ,,lasa-i ca sunt mici”, deci nu pot afla de la ei daca e legal ce fac sau ilegal

  2. „(de parcă o fată n-ar putea să dea cu petarde. Cât sexism!)” Sper că a fost în glumă
    Și apropo, pe vremea când erai copil era cu sute de mii de lei nu cu zeci, cea mai mică monedă fiind aia de 500 Lei

  3. Iti multumesc ca ai abordat si acest subiect. Eu nu am suportat petardele nici cand eram mic. Mergeam incordat pe strada de frica sa nu fiu luat prin surprindere de bucuria unor copii pentru sarbatorile de iarna. Blocurile pe atunci nu aveau interfon iar unii se gandeau ca e si mai interesant sa aprinda petarde in interiorul blocurilor. Va puteti imagina ce bucurie se afisa pe fetele micutilor nazdravani. Nu sunt sarbatorile de iarna magice? Nu mai puteai sa-ti faci nevoile de frica. In prezent, la „batranete” situatia e aceeasi, singura diferenta e ca blocurile au interfoane acum deci macar in blocuri e mai liniste. De-a lungul anilor au aparut pe piata petarde care produc un zgomot si mai puternic. Asta, evident, m-a facut si mai „fericit”. Ieri pe la pranz in timp ce ma uitam la un clip pe internet a explodat una din aceste „grenade” langa blocul meu. Ma bucur ca cutia mea toracica inca mai poate sa imi tina inima la locul ei, ca daca nu era asa ar fi sarit in toate directiile prin camera ca o minge de ping-pong lovita aiurea. E clar ca daca societatea nu se implica in rezolvarea acestei probleme, vor exista in continuare mici „teroristi” care vor crea haos multe revelioane de-acum incolo. Sa se distreze si ei un pic, doar sunt copii. Sa-si traiasca copilaria. Copii cel putin au o scuza, ca nu au de unde primi educatie dar adultii ce au de spus in apararea lor? Sa auzim de bine, daca se poate…

  4. Parafrazând din Caiete 1957-1972 de Cioran, înaintarea în vârstă nu ne înțelepțește, doar ne învață să ne camuflăm abjecția. Salut George!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Texte pe mail: