Georgeisme
Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Pedalatul electoral și viața de biciclist în București

Din când în când se urcă pe bicicletă cele mai importante buci din România (buci – pleavă rămasă după vânturarea semințelor de in sau cânepă) și poporul urban e încurajat să renunțe la tabla dătătoare de statut și confort pentru o doză de pedalare prin minunatul oraș numit București.

De la președinte până la ultimul politician care țintește electoratul tânăr (în cuget și simțiri), toți vor să vadă mai mulți bucureșteni pe bicicletă.

Eu pe Iohannis l-am văzut de două ori pe bicicletă (în poze): când a vrut s-o lovească subtil pe Firea înainte de alegeri și acum când politicienii au început să recite o poezioară frumoasă cu „Vinerea Verde”.

Frumos gând. Dar degeaba.

Înainte de toate: mulți bucureșteni au bicicletă.

În ultimele 12-14 luni am scanat periodic site-urile magazinelor de biciclete și majoritatea (inclusiv alea mari-mari) încă n-au mai nimic pentru adulți sub 1.500-2.000 lei. Da, fiind pandemie e o problemă cu refacerea stocului (mai ales pentru că-s produse în străinătate), dar a existat un moment în 2020 (cred că a coincis cu o relaxare) când magazinele s-au golit instant. La Decathlon, într-un weekend din 2020, s-au ras toate bicicletele sub 1.300-1.500 lei.

Undeva în București, prin casele unora, sunt biciclete.

Cel mai des le vedem prin parcuri, în weekenduri, când se bucură de ele cei care vor să facă slalom printre copii, câini și bicicliștii profesioniști care și-au tras colanții pe ei pentru două ture turbo de IOR/Herăstrău/pe unde se mai joacă ei de-a Tour de France.  

Dar de ce nu pedalează mai mult spre muncă?

Pentru că oamenii nu vor să moară. Și nici să riște.

Prin 2004, când eram în liceu, îmi stresam părinții să mă lase să merg cu bicicleta la școală. Rahova – Pantelimon. Ceva mai mult de 20 de kilometri dus-întors. Ai mei au tot insistat (cu succes) să nu. Probabil le era drag de mine și deja băgaseră destui bani în corpul meu, nu merita să-și strice investiția. Bogdaproste.

Azi, aproape 15 ani mai târziu, mi-aș încuraja copiii/rudele/prietenii/dușmanii să meargă cu bicicleta la școală/muncă DOAR dacă stau pe linia pistei Piața Victoriei – Națiunile Unite. Atât.

Din ce m-am mai uitat și eu peste cum e la alții m-am convins că românul nu pedalează (doar) pentru că-l plouă, e lenea mare, fudulie cu tablă și teama că pute la office. E și periculos. Eu nu nu mai sesizez pericolul pentru că mă dau de ceva ani prin trafic și având și carnet mai știu una-alta, mă bag, miros destul de bine un viitor viraj fără semnal ș.a.m.d.. Dar dacă ești la început pe bicicletă, ori n-ai experieța de la volan, ești mâncat.

Bine, să fim corecți. Dacă vrei să pedalezi altfel decât prin parc și pentru relaxare trebuie să cunoști regulile de circulație.

Ai nevoie de siguranță pe bicicletă. Ai nevoie de o bordură babană care să delimiteze spațiul tău de cel al mașinilor. Asta până se învață toți șoferii cu ciudații ăia pe două roți. Trebuie insistat pe faptul că biciclistul se depășește la o distanță mai mare de o palmă și nu cu 120 km/oră pe bulevard.

Psihologic nu te simți bine pe bicicletă în București.

Să mergi pe trotuar? 10 km până la muncă? Asta-i o glumă la care-mi râde cu lacrimi lanțul de bicicletă.

Acestea fiind zise, Iohannis&Gașca lui pe biciclete sunt o glumă proastă. Nu cred că Iohannis își pune problema să-i deschidă cineva ușa-n față, să vireze la dreapta peste el (fără semnal), ori să-l depășească la o cuticulă distanță de ghidon.

Majoritatea trotuarelor (dacă e să vrei să mergi pe ele) sunt sparte și te simți ca pe drum de țară.

Nu, Vinerea Verde e o prostie când n-ai infrastructură (și aia vine înainte să educi). Eu nu vă încurajez să mergeți pe bicicletă, nu oricum, nu oriunde.

P.S. – nici n-am mai vorbit de „aerul” inspirat când pedalezi.

4 răspunsuri

    1. A, ok. Greșeala mea. Nu știam de faza cu Decathlon. Înseamnă că au o problemă gravă din moment ce luni de zile nu mai găseai nimic prin București.
      Cât despre DHS și Pegas… nu știu, nu-s în target. Și atât cât mă pricep la biciclete (nu senzațional de mult, firește), nu știu prea multe modele ok de București, sub 1.500 lei, de la Pegas/DHS. Dacă mă înșel te rog să mă contrazici.

  1. Hai să ieșim toți pe biciclete și-o să facă și piste, la un moment dat… urmașilor noștri…

Dă-i un răspuns lui Fanica Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.