Odă pentru ștromeleagul învârtoșat

Citeam părerea criticului de film Irina Margareta Nistor despre pelicula 5Gang (ca să aflu opinia unui expert) și m-am întristat.

Enervat e prea mult.

Nu m-a atins faptul că filmul e lăudat de Margareta Nistor, mai ales pentru „calitatea dialogului (…) noi rar avem dialoghiști buni”, că e un film care „unește generații”, ori că-n articolul din Adevărul filmul e prezentat ca o critică la consumerismul exagerat al românilor în perioada sărbătorilor (ce profunzime baudrillardiană în acest teen-movie cu Dorian Popa-n țâțele goale), în contextul în care mare parte din vedete filmului sunt niște ambasadori ai hedonismului și consumerismului excesiv… astea sunt finețuri.

Mi s-a părut tristă următoarea afirmație a Irinei Margareta Nistor:

„Apreciez că filmul nu are înjurături”.

Tot acolo suntem. Tot cu frică de falus, vaginofobie… Primul loc la videochat în lume și tot n-avem „pula”-n DEX.

Evident că acum o să gornească unii: „ce ai vrea, Bonea? Să avem suli și vulve-n orice dialog artistic? Într-un film pentru tineret?! Dacă învață prostii?!”. Corect. Lipsa vulgarității trebuie să fie motiv de izbândă intelectuală.

E chiar ridicol ca un film pentru tineri, cu vedetele generației, să n-aibă o înjurătură. E nenatural. Când Selly și-a bușit mașina nouă de 70.000 de coco credeți că n-a înjurat? Când s-a scris scenariul credeți că nu s-a înjurat? Pe platourile de filmare nu s-a băgat un organ? Vulgariatea e omniprezentă, dar n-o afișăm, ce naiba!

Mă așteptam ca doamna Margareta Nistor, cu atâția ani în spate și filme văzute (doar dânsa știe câte „fuck” și „mother fucker” a văzut la viața ei) să nu se vexeze la o înjurătură neaoșă. Sunt sigur că a văzut filme mai înfricoșătoare ca „pula” (cuvântul).

Până și-n literatură o „pulă” (e ultima, jur!) denotă naturalețe în dialog și poveste, dar în universul cinematograf e de prost gust să te comporți normal. Pe sticlă portretizăm înjurăturile noastre zilnice: „lua-te-ar naiba”, „ești neadecvat” și „să te duci dracului”.

Cum se vorbește în piață, în trafic, în case.

În câteva ore se face 2020 și românul tot se ferește de „pulă” (iar am zis! Big Bang ferește, vulgar mai sunt!). Se ferește s-o bagatelizeze, s-o transforme în „fuck”-ul american. O ține departe de sticlă și când din greșeală ajunge acolo o acoperă cu bip-uri, ori o lasă-n câteva filme care oricum n-ajung să „unească generații”.

Cel mai celebru serial românesc e cu niște țărani care n-au zis niciodată „pula” (să mă oprească cineva!). Că așa-s țăranii români, ei se trimit la origini prin metafore și umorul de situație.

O parte din elitele intelectuale nu vor „pula” (eu până acum închideam blogul) pe sticlă, să nu cumva să pângărim mințile crude ale copiilor care-și bagă toate cele-n Fortnite, comentariile pe Youtube și fața blocului. Să nu-i stricăm.

Doamna Margareta Nistor n-a vorbit nimic de jocul actoricesc din filmul 5Gang. Poate nu-i nimic de zis. Poate că-i genial, e natural, e cum trebuie, nu ca „pula” (gata, sunt ultimul om).

Sper ca scorțoșenia asta intelectuală să ne ducă undeva. Undeva bine. În 2020 sper să aud în trafic, printre claxoane, „dobitocule, să-mi plimb farul călăuzinței în cavitatea ta bucală” și în găștile de prieteni un sincer „să-mi prestezi o acțiune de inhalare asupra sabiei învingătoare în multe bătălii dătătoare de plăcere, între buzele tale pline precum malurile duioase ale Dunării”. Cum înjură românii, nu ca țăranii. Eminescu și alții.

Să-mi bag fucking pula, urât am mai vorbit!