Georgeisme
Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Oamenii merg pe unde vor ei

Am văzut de mai multe ori pe net glumița aia cu colțul de parc bătătorit de pași și întrebarea „oare ce au făcut oamenii cu acele 0,02 secunde câștigate?”. Precum în imaginea de mai jos. O întrebare bună, dar la fel de inteligent e să ne întrebăm de ce nu se face de la început un drum care să nu necesite scurtături.

O să mi se spună că menirea parcului e să te îmbie să te miști, nu să-l traversezi în viteză. Discutabil. Dacă ai parcuri de tranzit (precum e pășunea aia de Parc Unirii – București), zonă pe care oamenii o traversează în drum spre casă/muncă, mai greu să nu apară poteci funcționale. Și acum dacă mergem în Parcul Unirii o să vedeți cel puțin o potecă. De altfel, e foarte interesant de analizat care parcuri au mai multe poteci ad-hoc. Alea de cartier unde cetățeanul iese la loisir, ori alea de tranzit, aflate „în drum”?

Să gândești un oraș pentru oameni e destul de complicat.

Cel mai simplu e să te uiți pe unde-i poartă pașii atunci când nu le impui tu un traseu marcat. La asta ne ajută zăpada pentru că oamenii își gândesc destul de organic drumul prin zăpadă și frigul îi forțează să fie funcționali. Oamenii înfofoliți și înfrigurați nu vor face trasee șerpuite, nu le arde de mers aiurea. Și presimt că cei mai mulți ar prefera drumuri drepte și pe vreme caldă.

Avea Vio (parcă) un material de stand up despre Valea Prahovei și drumul șerpuit. Că „de ce sunt așa, nu o șosea dreaptă?”. Pentru o șosea explicația e mai firească, dar pentru un trotuar de oraș…

Hai să vă dau un exemplu interesant de proiectare deficitară și așteptări nerealiste.

Știți intersecția de la Piața Sf. Vineri din București? E și o cruce acolo (poate cândva o să discutăm despre excesul de simboluri de tortură în spațiul public).

Vedeți imaginea de mai sus. Pe unde credeți că traversează cei mai mulți oameni? Varianta cu roșu sau cu albastru? Trebuie să menționez că zona încadrată cu galben este doar pentru transportul în comun (STB). Adică pe acolo trec doar autobuzele și tramvaiele. Adică trafic (foarte) redus. Deci? Pe unde traversează cei mai mulți?

Pe unde e linia albastră. Adică nu fac acel drum pe la trecerea de pietoni (decât dacă au treabă în partea de jos a pozei, dar nimeni n-are treabă acolo, toți vor să ajungă în continuarea liniei albastre – magazinul Unirea/metrou/zona aia). De ce? Că-s necivilizați? Că așa-s bucureștenii, niște sălbatici care nu vor/știu să respecte regulile? Ori pentru că n-are sens să faci acel ocol?

Și prin oraș mai sunt multe astfel de exemple, spații unde pașii locuitorilor n-au fost ascultați și Cineva a tras niște trotuare/treceri de pietoni după cum și-a imaginat că se vede frumos (de sus?) și că așa trebuie să meargă oamenii. Țeapa e că cei mai mulți merg așa cum vor mușchii lor. Și mușchii lor calcă mici/mari spații verzi, rezultând în pârloage urâte care necesită o constantă suliminire (primulele alea de mii de euro, par exemple) și un gazon care înghite apă și bani.

Ăsta e un alt exemplu din categoria „lucruri mici care umplu cazanul de probleme care dau cancer vizual”. Prin vacanțele din străinătățuri ai văzut poteci anarhiste prin oraș? Da? Unde? Nu? De ce crezi?

9 răspunsuri

  1. Hai sa va spun si eu o poveste. O sa incerc sa o scurtez cat pot de mult. Un țaran ducea dimineata Vaca la păscut, trecând pe langa un lan de porumb, vaca se smuncește si o ia spre lanul de porumb. Țăranul speriat urla: “ Valeuu, am scăpat vaca-n păpușoi la Maricica lui Vasile.” Ce legatura are toata treaba asta cu articolul? Pai are. Daca Drumul nu era amplasat langa recolta, nu o lua vaca pe scurtatura sa ajungă la pășune.Asa si cu drumurile din Parc, daca Nicușor ar fi fost deștept sa le faca mai cu folos( apropo, pe unele alei se mai afla cate un copac sau cate vreun stâlp de curent… e un fel de Augmented reality, fara ochelari si din care te trezesti brusc), am circula si pe acolo. Daaa! Animale suntem si noi doar ca unii dintre noi s-au domesticit aka civilizat iar altii inca trăiesc in sălbăticie aka “shkoala vieti”La urma urmei instinctul animalic il avem fiecare in noi mai mult sau mai putin…mancam, bem si f*tem tot ce prindem. Nicușor ai grija!

  2. Salut, George!
    Din câte știu, dar n-aș băga mâna în foc că-i așa, intr-un parc se proiectează câteva alei principale, după care se observă comportamentul “utilizatorilor”, după care (deja e cam mult pentru noi…) se retrasează noi alei.
    Cristi

  3. Aceeași „problemă” o avem și în programare, când vine vorba de UX (user experience).

    Este o problemă de design. Nu utilizatorii au greșit, ci cei care au proiectat (arhitecții).

    https://bit.ly/3nEmJCK

    Da, oamenii merg pe unde vor ei.

  4. O chestie interesanta, fix in ideea ta de azi:
    In Japonia, inainte de executia aleilor in parcuri sau zone cu spatii verzi, constructorul lasa populatia sa circule natural si apoi asfalteaza sau paveaza aleile astfel create.
    Vazuta pe viu de niste colegi ai mei care au lucrat 3 luni intr-un orasel-port din Japonia.

  5. Am copilărit lângă un parc proiectat, firește, într-un birou. Aleile erau prea puțin folosite, în schimb se făcuse o mare potecă – pe acolo treceau muncitorii de la multele fabrici de pe vremea inutil împușcatului. Prin 80 au resistematizat parcul și – ghici? – au respectat talpa poporului, au gândit parcul în jurul acelei poteci. Se spunea pe vremea aia că așa se face în Germania.

  6. Oricum romanul in general prefera scurtatura. Acum cateva zile eram prin oras cu cineva, si stateam la o terasa. Daca n-au trecut toti pe langa picioarele mele. Doar sa scurteze drumul intre mese cu 2 milisecunde. Si fiinta umana este praf, la multe capitole, sau atata poate. Atata vede si atata face. Oricum nu suntem o natiune foarte „sa in intru in detalii in legatura cu partea de sus”

Dă-i un răspuns lui Traian Matei Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.