Nu mimează iubita ta orgasmul cum mimează statul protecția

Pe majoritatea peroanelor de metrou din București sunt polițiști. Azi. Nu vă imaginați că-s acolo zilnic.

De ce? O nebună a împins o tânără în fața metroului. Tânăra a murit. Nebuna a fost prinsă.

Azi Poliția Română a trimis polițiști pe peroane ca nu cumva să se-mpingă românii de nebuni. Ori să fie împinși de nebuni. Dacă, Big Bag ferește!, ajunge un trend să faci vânt oamenilor în fața metroului?

Stau și mă gândesc la ce e-n mintea celor doi polițiști din fotografia de mai sus. Își dau seama că fac muncă-n zadar? Că veghează asupra nimicului? Era chiar comic să-i admir cum se uitau suspicioși stânga-dreapta, scanând cu ochi de șoim. Oare au descoperit vreun „împingător”?

Situația e de râsu`-plânsu` pentru că-n câteva zile se vor evapora toți polițiștii din stațiile de metrou.

Această, aparentă, grijă va dispărea. Polițiștii se vor întoarce în stradă și secții, așteptând noi ordine venite de sus, ordine care să-i facă pe plebei să creadă că sunt în siguranță.

Acum avem „siguranță și încredere” la metrou pentru c-o hapciupalitică n-a fost pastilată la timp. Dar în restul zilelor ce facem? Unde e siguranța în zilele când stau bucureștenii sardinați pe peroane și un oftat poate arunca cinci oameni în fața garniturii de metrou?

Ca să nu mai vorbesc despre futilitatea gestului, în contexul în care vorbim de o societate bolnavă cu nervii, stai să-ți freci coatele prin metrou cu cine știe ce frustrați pe viață, ori alcoolici matinali.  De depresivi nici nu mai vorbesc. Unii n-au timp să se sinucidă. Au deadline la muncă a doua zi.

Societatea e o bombă cu ceas.

Dar, hei!, uite ce senzație de siguranță-mi oferă doi polițiști la metrou. Nu-i nimeni îndeajuns de nebun să facă vreo nesărată de față cu ei.