Nu mai eram aici dacă inventam Facebook mai devreme

Încep acest text cu o cvasi-predicție. E „cvasi” pentru că vine cam târziu, fix când se desfășoară. Așa că-i putem spune predicțiobservație, dacă facem pe nemții și combinăm cuvinte.

Facebook o să tot piardă teren. Adică utilizatori.

N-o să dispară azi. Nici mâine. Și poate nici în cinci ani. Dar destul de încet o să-și piardă din utilizatori. Chiar în momentul în care scriu aceste rânduri fantasmez la ziua când o să-mi închid contul (e o dată parcată undeva în minte). Alături de mine sunt mulți alții care în ultimii ani au transformat Facebook-ul doar într-o cutie poștală pe care o mai deschid din când în când, zappează prin moșia lui Zuck cu dezinteresul cu care deschid televizorul și se plimbă printre posturi, știind că nu-i nimic acolo. Doar 5 minute de omorât.

Sunt multe lucruri care îngroapă Facebook-ul.

Despre nebunia corectitudinii politice o să vorbim cu altă ocazie pentru că acolo se cere un text separat, dar am mai găsit câteva motive care omoară rețeaua: interminabilele scandaluri, isterii și plictiseala notorie pe care algoritmul se chinuie non-stop s-o combată (fără succes în multe cazuri).

Facebook a devenit un teritoriu aproape exclusiv al pseudoștiinței, știrilor neinteresante și detaliilor care plictisesc. Chiar și unde e ceva interesant de citit se împute repede treaba pentru că un conținut bun se parazitează repede.

Eu sunt plictisit deși am dus ceva muncă în a-mi face un feed cât mai curat și interesant. Dar e (probabil) natura omului să devină plictisitor și obositor. Mi s-a luat de cauzele fiecăruia, războaiele tuturor, „marile” reușite care contează doar în mintea unora, ori „incomensurabilele” înfrângeri (și plânsotelile aferente).

Și oricât încerci să păstrezi la distanță istericalele și conspiraționismele ele scapă spre tine pentru că masele le suflă-n pânze („de fun”, ori din pură și sinceră susținere).

Facebook se îndreaptă spre o rețea în care cercuri mari și obtuze se bat pe umăr în cerc, ori se ceartă de dragul unei dezbateri care e un lătrat în cor. Urmăresc oameni care postează chestii interesante, dar văd cum fiecare subiect se transformă în muniție și la o discuție inițiată cu argumente vin vuvuzele puse pe semnalizat că au și ele o părere și TREBUIE ascultată.

De altfel, singurul lucru care-i mai ține pe mulți pe Facebook e că s-a împământenit ca un album foto la îndemână. Ne e prea lene/greu să printăm niște poze din vacanță și să mergem în vizită la părinți și prieteni (probabil așa ne-am da seama repede ce poze penibile facem în vacanță și cum nimeni nu vrea să-ți vadă capul în 23409 de ipostaze), așa că postăm să vadă toți ce mai facem când nu suntem senzațional de banali. Poți îngropa Facebook-ul ușor dacă te întorci la varianta arhaică de a spune ce ai mai făcut. Prin viu grai și vizite.

Iar acum revenind la subiectul din titlu.

În vâltoarea vremurilor în care trăim, când toți se informează în 5 minute pe Google/Facebook despre orice, îmi dau seama că dacă aveam ghinionul să apară internetul și rețelele de socializare mai devreme în istorie eram morți de mult timp. Dacă generația vremurilor noastre e atât de proastă, și îi este atât de ușor să se informeze, înseamnă că un Facebook în Evul Mediu arunca în aer toată specia.

Faceți un complicat, dar comic, joc de imaginație și încercați să aruncați în brațele analfabeților de acum 2-300 de ani puterea (dez)„informării” care s-a procopsit peste omul modern. Îmi și imaginez următorul dialog dintre voievod și ostaș:

• Trebuie să fugim în munți, să ne retragem.
• Hm… nu știu ce să zic, Măria Ta. M-am uitat pe Facebook și eu personal nu știu ce să cred despre acești „soldați otomani” care vin spre noi.
• Cum adică? Sunt mii! Vin spre noi. Au omorât deja toți oamenii din satul vecin. Ne regrupăm în munți și regândim un nou atac.
• Da, eu te ascult, dar uite ce spune soția cronicarului Escu Moise: „Imperiul Otoman nu există. Este o invenție să bage frica în oameni și să îi facă ușor de condus. De fapt, oamenii sunt imuni la iatagan și nici nu trebuie să purtăm zale și platoșă din fier pentru că organismul are deja fier în el”.
• Dar…
• Ca să nu mai spun că de pe o altă pagină de Facebook am aflat că dacă ne ducem în munți și nu suntem atenți o să cădem de cealaltă parte a lumii.
• Ce?
• Păi lumea se termină la munți. Cum, nu știați?!

Pentru că dacă ăștia de azi sunt proști…