Ne bucurăm degeaba. Ăștia au făcut copii

Acum ceva timp discutam cu rudele și debordam de entuziasm. Eram convins că toate relele din țară vor trece odată cu generația părinților noștri. Îmi făcusem eu niște calcule și-mi ieșea totul cu plus.
Mor cei din generația Iliescu și Dragnea, se duc vreo 95% dintre simpatizanții lor, cei care au orbecăit în frustrări și semi-întunericul capitalist de după `89, și gata!

Progres, civilizație, ne înfrățim cu Suedia, Finlanda, Danemarca ș.a.m.d..

Țeapă!
Recent mi-am dat seama că ăștia care astăzi ar da în cap viitorului pentru 50-100 de lei în plus la pensie au urmași. „Bătrânii știrbi” de la Cotroceni, opozanții „tinerilor frumoși”, au lăsat ceva în urma lor. Nu un sistem de valori, nu o economie prosperă, nimic de felul acesta. Au lăsat copii.
Și copiii lor sunt împărțiți în două categorii evidente:

1. De acord cu părinții;
2. În dezacord cu părinții;

Dar să ne imaginăm, de amorul artei, o astfel de familie.
Oare cum e să crești cu așa părinți? Cum se dezvoltă emoțional un copil hrănit cu „ne fură țara străinii, toți ne fură”? Ce învață un copil despre societate dacă părinții îi spun „să tragă și el pe ici-colo”. „Lasă mamă, ei fură miliarde, dar uite, ai și tu un 100 de lei în plus la salariu” sau „ce oameni grozavi, cum au făcut ei afaceri… dacă-s deștepți”.
Cum e să stai în casă cu oameni care se uită la televizor și scuipă ecranul dezgustați de cei cu nume care nu-s Maria, Ion, Liviu, Victor și alte cele neaoșe?
Ce înveți de la oameni care-ți spun că Iliescu a fost un politician grozav, ori că jmenarii din Parlament sunt, de fapt, mari oameni pentru că au știut să se descurce și să tragă pentru copiii lor. „Ăsta exemplu, măi mamă, să faci orice pentru familia ta”.

Dacă mintea ți-a fost sculptată și ai ajuns la același numitor cumun cu ei îți poți pune de pe acum piatra de gât.

Viitorul tău n-o să fie mai strălucit. O să plutești în derivă precum părinții tăi, o să ajungi masă de manevră, o cutie a milei în care din când în când mai bagă sociopații la costum câte o fisă.
Dacă ești în a doua categorie, în dezacord cu ăi bătrâni, în primul rând te roade rușinea. Nu-i motiv de mândrie pentru nimeni să știe că mă-sa îi ridică osanale lui Dragnea, ori că ta-su îl consideră pe Năstase un mare om politic.
E dureros să-ți vezi părinții xenofobi, rasiști, antisemiți, homofobi, pentru că așa aud la televizor și-s mânați de o voce care urlă și spune „ăștia vă vor răul!”.

Așa că viitorul nu sună bine deloc.

Pe copiii mei îi așteaptă la cotitură progeniturile ăstora din Parlament. România părinților noștri o să fie condusă de copiii lui Dragnea&Co.
Suntem deja într-o perioadă de tranziție. Ciocoii de la începutul anilor 90 își lasă moștenire averile și noțiunile de bijniss dâmbovițean. Copiii lor, școliți în lumea bună, vor pune în practică lecțiile de „economie românească” învățate acasă și șlefuite la Paris, Londra, New York.

Adică vor da cu diploma din Vest prin mălaiul românesc și-și vor trece la CV funcția de „CEO Manager&Consultant for LasCăMergeȘ-Așa”.
Privind cu pesimism spre viitor îmi dau seama că țâncii mei vor încerca să trăiască în țara în care copilul lui Mircea Badea îi va călca (cel mai probabil) pe urme tatălui, împărțind lumea în „buni” și „proști” cum o făcea și tati. Poate cu o brumă de sfaturi despre alimentație sănătoasă, moștenire de la mamă.

Copiii liderilor de azi s-au deșteptat. Știu că nu e bine să apară-n reflectoare pentru că amplifică nivelul de antipatie. Așa că stau la umbra bijniss-urilor moștenite.

Apoi, mai sunt și „vedetele” care renasc în aceste perioade tulburi.

Floricica Dansatoarea are copii. Știai? Cum crezi că-s crescuți și educați? La cum o știi pe (deja) celebra voce a protestelor de la Cotroceni cum te poți raporta la relația dintre ai ei și ai tăi?
Viitorul e al lor. Al copiilor tăi, alături de copiii lor. Crezi că se vor descurca?