Numele meu este anxietate și am George Bonea.

„N-am loc! Unde să mă bag?”

Ce urmează să vă spun e atât de stereotipic încât… dar să purcedem, că doar avem o poză, un număr de mașină, o descriere destul de detaliată a personajului principal și, sper eu, un obraz pe care să-l batem când întâlnim figura. Să-l batem dojenitor, figurativ, nu fizic. Să n-avem discuții la proces…

Acum câteva zile mă aflam în trafic, la oră de vârf, în intersecția strada Câmpia Libertății cu strada Baba Novac. Pentru cine știe zona, sau orașul, ăsta-i un (alt) punct în care se stă cu secolele în trafic. Legenda spune că Darwin a văzut pe viu evoluția cercopitecilor între două semafoare din această zonă.

Am penetrat intersecția mai sus menționată cu intenția de a merge spre Strada Liviu Rebreanu.

În fața s-a blocat brusc drumul pentru că șoferii de pe strada perpendiculară direcției mele de mers (în propoziția asta s-au pierdut 50% dintre cititori) au forțat galbenul și acum stau aiurea în drum. Despre scârbele astea care trec pe galben ca să stea în mijlocul intersecției o să vorbim cu altă ocazie.

Mă strecor printre mașini și mă așez în dreptul trecerii de pietoni, astfel încât să nu încurc nici mașinile pentru care s-a pus verde, nici pietonii angajați în traversare (știu frazeologie din Codul Rutier).

La 2 metri în dreapta mea, fix pe trecerea de pietoni, BMW-ul de mai sus. Lipit de mașina din față, lăsând un spațiu infim pentru traversare.

O doamnă pieton se enervează și o apostrofează pe șoferiță (atunci am aflat că-i o Ea la volan). Se gesticulează nervos și se fac semne disperate să se mute mașina mai în spate să fie loc pentru cărucioare, bicicliști, copii, bunici și alte cele.

Șoferița, blondă (am spus că-i un text stereotipic), se enervează și începe să arate degetul mijlociu. Nu doar că-l arată, dar și urlă la femeia în vârstă. Și nu doar că urlă, dar deschide repede trapa panoramică (geamul din tavanul mașinii, sărăciilor care sunteți!), scoate o frumusețe de deget manichiurat la salon și urlă „MUIEEEE!”.

Coloana s-a pus în mișcare.

Cinci metri mai târziu am tras lângă geamul ei.

  • Știi că femeia avea dreptate… nu trebuia s-o înjuri, îi spun dojenitor.
  • Și eu unde să mă duc?, îmi spune ea zâmbind ca…
  • Păi te uiți în față înainte să intri într-o intersecție. Dacă e blocată nu pleci de la semafor.
  • Păi și eu unde să mă duc?

Cred că-i sărise acul sau ceva.

  • Nu te duci nicăieri. Stai la semafor. Până se eliberează. Și lași pietonii să traverseze și nu arăți muie la oameni.
  • Păi și eu unde era să mă bag?

Din momentul ăla am hotărât să închid geamul și să-mi văd liniștit de trafic. Uneori n-are rost.

Uneori o puștoaică (măcar am fost drăguț și am presupus că-i tânără), blondă și într-un BMW semnează cu fier încins pe piele încă o pagină în marea carte „Stereotipuri la volan”.

Dacă o vedeți vreodată pe o trecere de pietoni, cu toate că la valoarea ei nu cred că știe ce-i aia, să-i arătați degetul. Ăla pe care-l folosesc tractoriștii să se scobească în urechi și sub unghii.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.