Acum vreo 24 de ore ieșeam de la metrou la Piața Crângași. Pentru cine nu știe, acolo-i un Mega Image. În parcarea supermarket-ului sunt niște ghivece de flori, mari, solide. Cu ele se delimitează parcarea magazinului.
Ieri la ora 10 dimineața o angajată Mega Image se chinuia cu un sac de pământ. Punea pământ în ghivece și le curăța de gunoaie: pahare de cafea, mucuri de țigară, sticle, ambalaje. Ce au avut românii de aruncat și n-au așteptat până la primul coș de gunoi.
Paranteză: la gura de metrou Crângași, non-stop, sunt cetățeni care stau și „socializează”. Se ceartă, fac bijniss, se pun la cale tunuri. E un hub al afaceriștilor. Au meeting-uri cu fundul pe ghivecele alea, la un pahar de cafea la dozator.
Închid paranteza.
Și-o văd pe femeia aia cum se chinuie cu ghivecele. Pe vânt, frig. Mă gândesc la energia consumată aiurea. Fix aiurea. Și, probabil, frustrarea pe care o are. Nu-i de ajuns că munca-i irelevantă („vai, George, cum să fie irelevant să muncești la Mega?! Cum să fie irelevant să pui marfă pe rafturi? Poate că femeia aia e angajata lunii, știi?”), dar e pusă să facă și curat pentru niște porci. Acum, la o zi distanță, ghivecele alea sunt iar pline de mizerie. Verificați.
Încerc să-mi imaginez dialogul între angajată și șefa de magazin:
- Maria, știi ghivecele alea din parcare?
- Alea pe care stau toți boschetarii? Alea pline de gunoaie?
- A sunat domnul Delhaize și-a zis să le aranjăm, să fie și la noi în Crângași frumos ca-n Bruxelles.
- Da, dar poate că domnul Delhaize n-a auzit de ghiolbanul de București…
- Lasă, că omul se schimbă dacă vede că-i frumos în jurul lui. Uite, mergi cu sacul ăsta de pământ afară și fă ceva Feng Shui.
Dar m-am obișnuit. La noi voluntarii curăță pădurile să aibă grataragii pajiști fresh și stingem luminile de Ora Pământului să vedem mai bine opulența.
