În 2018 se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire. Și acum o întrebare pentru posesorii de diplome, licențe și doctorate luate prin poștă: în ce an a avut loc Marea Unire? Exact asta credeam și eu….
Revenind la momentul de sărbătoare, ni se pregătește un monument. Cel din poza de mai sus, semnat de Ioan Bolborea. Sculporul a semnat numeroase lucrări, fiind „abonatul” municipalității. Zice lumea. Ca să știți despre cine vorbesc, este autorul grupului statuar „Căruța cu paiețe” de la Universitate.
Eu nu-s vreun spirit artistic. Dacă mă știți probabil că ați văzut cum mă îmbrac. Și dacă mă știți foarte-foarte-foarte bine ați văzut și cum pictez/desenez. N-am treabă cu arta asta. În mâinile mele pensula face minuni doar când unge pateurile cu gălbenuș de ou înainte de a le băga la cuptor.
Dar în ciuda handicapului meu artistic sunt locuitor și cetățean al acestei țări. Și aș vrea să văd și eu monumente care să-mi placă. Atât cât poate duce creierul meu. De exemplu, celebrul „Cartof tras în țeapă” din Piața Revoluției nu-mi spune nimic. Nici Revoluție, nici 1989, Ceaușescu, soia, mâncare pe cartelă sau Cola la discreție. E o porcărie cât nevinovăția lui Iliescu de mare. Așa mă uit astăzi la planul monumentului care va marca 100 de ani de la Marea Unire.
De unde le vin aceste idei? De unde-și cumpără marfa? Cât clowncore ascultă? Cum de au ajuns la concluzia că Marea Unire merită reprezentată printr-un clitoris din sticlă și bronz? Oare pentru că suntem un popor atât de sensibil și nu știi niciodată cum să-l iei, când să-l atingi brutal și când gingaș, când să-l freci și când să-l lași? Oare ce a vrut să spună autorul?
Unde mai pui că are un aspect foarte neprietenos. Parcă-s mii de tunuri care țintesc aiurea. Ori… să fie un clitoris compus din mici falusuri? A, da! România este un clitoris apărat de niște penisuri. Poate d-aia am ajuns în situația asta, că dacă apăram clitorisul folosind creiere…
Oricum, e o realizare faptul că n-a spus nimeni „hai să facem un turn cu brizbrizuri și pierc-uri”. Chiar nu mai puteam trage și alte legume-n țeapă/falus?
Eu propun să fim pragmatici și să punem pe o foaie lucrurile care ne-au ținut împreună în toți acești ani: intoleranța, răutate, bârfa, turnătoria, nesimțirea, religiozitatea, barosăneala, combinatoreala, lascămerge, religiozitate de fațadă, alcoolismul și lăudăroșenia. Vedeți? Parcă acum e mai clară forma monumentului: un Nimic! Un nimic mare și frumos, din bronz și sticlă.
