Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Mâncare pentru corporatriști

E foarte interesant (ba chiar captivant) cum oamenii se forțează să nu vadă faptul că vechile fabrici s-au transformat în modernele clădiri de birouri. Aceeași Mărie, acum cu pereți înalți de sticlă și dozator de apă pe hol.

Articolul de față nu-și propune să arate similitudinile dintre cei de acum 50-70 de ani, prestatorii unor munci rutiniere care nu le aducea o satisfacție personală prea mare așa că se pompa în construirea unei solide apartenențe la grup și cei care astăzi fac… cam același lucru.

Putem să filosofăm cu altă ocazie despre omul uzinelor moderne.

Ce mi se pare interesant de discutat acum e modul în care se hrănește muncitorul office. Din experiență personală știu că prea puțini vin zilnic la birou cu mâncare gătită acasă. Majoritatea comandă sau se înscriu într-un marș zilnic și iau drumul cantinelor, hale care seamănă cu locurile în care mâncau sculer matrițerii de acum zeci de ani, doar că au design atrăgător și ingrediente fancy.

Industria alimentară ține pasul cu „nevoia” muncitorului de a-și eficientiza pauza de masă, așa că periodic apar variante nutritive din ce în ce mai mici, mai frumos împachetate și care-ți promit „mai mult timp pentru tine” de parcă atunci când mănânci o faci pentru altcineva.

Un trend care acum prinde în clădirile de birouri din SUA, dar cel mai probabil va pătrunde și la noi cu mai mult succes decât metroul, e un tip de mâncare de parcă-i făcută pentru astronauți. O chestie comprimată, copro-colorată, doldora de nutrienți și lucruri bune pe care le-ai putea lua și dintr-o masă echilibrată pentru care e nevoie să-ți miști fizicul din fața tastaturii.

E fascinant cum generația asta absorbită de sine nu-și dă seama că mâncatul a devenit o chestie fugitivă, gătitul e moment de Instagram și cel mai bun prânz sau mic dejun îți este sugerat/recomandat să-l „pregătești” cu biscuiței (botezați abil „gustare”) și cine știe ce zeamă ambalată trendy. Dar cu ajutorul oamenilor de bine o să ajungem să dăm pe gât tuburi de pastă alimentară, salvând mai mult timp din prețioasa viață și clipind mai rar în fața ecranului.

Gătitul e degradant pentru femei (reamintește de mamele condamnate la cratiță), e castrator pentru mulți bărbați și dacă ai chef nu prea ai timp. Când să mai călești o ceapă când pleci la 8-9 și te întorci acasă la 20-21?

Poftă bună.

2 răspunsuri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.