De ce se duc românii creștini să muncească în vestul păcătos?

Acum câțiva ani o tânără plecată la studii în străinătate devenea virală (în cazul ei conotația negativă își are locul) pentru o lamentare penibilă despre cum occidentul și-a pierdut valorile și cum acolo, spre deosebire de România, e mult mai rău. Repet, ea scria toată această prostie din confortul occidental, nu o garsonieră din Zalău.

Până la urmă s-a aflat că era fată de mare bo$$ și se dădea de ceasul morții cum o fac mulți farisei moderni.

Când ești #influențăr primești tot felul de mesaje de la oameni. Unele bune. Altele (ne)bune. Astea sunt sarea și piperul. Lauda e plictisitoare. Critica e constructivă. Critica isterică, tastată cu spume la gură, e antrenantă.

Mai jos vă las o mostră din interacțiunea periodică pe care o am cu oamenii care nu mă plac și țin să-mi spună asta folosind cele mai alese cuvinte:

De ce se duc românii creștini să muncească în vestul păcătos? 1

El e Ionuț Maftei. Conform paginii lui de Facebook e din Iași, dar momentan locuiește în Olanda, o țară pe care o descrie așa cum poate.

Cazul personajului de mai sus nu-i singular. Nu mă refer la limbaj. Fiecare droșcar e original în felul lui. Atitudinea lui vis-a-vis de țara unde mănâncă o pâine acum nu e unică. Mulți români pleacă în străinătate pentru a face bani și trăiesc într-o bulă românească, izolați de valorile occidentale și înfuriați pe ele. Pe românește, se fac frați cu „Dracu” până trec puntea înapoi acasă și-și fac vilă cu trei etaje, 11 dormitoare și WC în interior.

Un fel de prostituție morală.

Am ținut să subliniez acest aspect pentru că discutam zilele trecute cu un domn despre diasporă și cum am reușit s-o romantizăm și s-o transformăm într-o Românie fabuloasă, uitând că dincolo de graniță sunt și conaționali care au enclavizat zone întregi și se comportă fix ca pe tarlaua neaoșă. De sărbători n-aduc acasă decât produse străine, nu și valori. Că-s mulți sau puțini nu mai contează.

Personajul pe care l-am dat de exemplu în acest text mi-a stârnit curiozitatea. Cât de mult urăște o țară care îl acceptă și îi oferă o șansă pe care n-o are acasă. Chiar sunt curios ce părere ar avea colegii de muncă olandezi despre părerile lui Ionuț Maftei. Dar vecinii? Prietenii?

Tu cum ai reacționa dacă un străin ar vrea să vină în țara ta să facă bani dar ar scuipa pe valorile tale?

Să încheiem săptămâna în această notă filosofică.

P.S. – am hotărât să-l fac public pe Ionuț Maftei pentru că mi s-a părut decent să vorbim pe exemple concrete. Orice încercare a lui de a mă amenința cu vreun potențial proces („calomnie”, ori ce o să-i mai vină să-mi spună) se poate rezolva ușor din moment ce restul mesajelor de la el sunt amenințări. Pe alea nu le-am mai postat. Încă.

5 comentarii

  1. Cine serie ce o fi trebuit sa faca ca sa supravietuiasca…plecat dintr-un sat fara prea multa educatie, studii nu i-a fost usor sa se adapteze, sa fie acceptat. Mi-e mila de el.

  2. Imi pastrez opinia personala despre el si altii ca el , ii intalnesc des aici in afara tarii.
    Prea multe frustrari?! Probabil, dar uite ca probeleme personale ale fiecărui element de genul ne stropesc si pe noi direct sau indirect .
    Probabil ei sunt golanii din diaspora de care se vorbea odata pe la unele televiziuni romanesti .
    Totuși tind sa sper ca nepotii nepotilor mei vor vedea o schimbare :))

  3. unul dintre motivele pt care am renuntat la job si „m-am privatizat” este ca ma saturasem de colegii de munca romani care injurau englezii, polonezii, ungurii, pakistanezii, africanii, jamaicanii.
    Toti sunt satui de „tara asta” (UK) dar nu pleaca unul in plm!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Texte pe mail: