Georgeisme
Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Mamaie era proastă

Tot citind îmi dau seama că evoluția unui popor – dpdv social/economic/politic – a depins (și în continuare o face, dar noi acum ne raportăm la ieri) de numeroși factori. Senzațional de mulți. Unii evidenți, alții subtili.

În unele cazuri am putea presupune că o bătaie de aripi de libelulă din Japonia schimbă puterea politică din Portugalia.

Din cartea istoricului Bogdan Murgescu („România și Europa) am aflat, printre altele, de ce e Danemarca unde e și de ce România nu e unde e Danemarca (sau vice-versa dacă nu vă coafează topica). Ai crede că explicația e simplă (uneori așa e, uneori așa pare). „Că Danemarca e acolo unde e pe hartă și România e aici.” Da, dar mai sunt multe aspecte de care trebuie să ținem cont. Nu vă fur plăcerea lecturii, găsiți un purcoi de date în carte.

Apoi l-am citit pe geograful și antropologul Jared Diamond („Arme, virusuri și oțel”) și am înțeles cât de importantă e geografia în dinamica și evoluția unei societăți. Era atât de clar totul. Faptul că nu ne dăm seama, cei mai mulți dintre noi, de ce unele triburi/grupuri/popoare nu se dezvoltă la fel (dar sărim la concluzii/jigniri) arată cât de colerici suntem în gândire. Aproape că ai crede că suntem învățați să judecăm repede și strâmb. Capitolele lui Diamond despre agricultură sunt revelatoare.

Și acum partea tristă.

Personal cred că unele țări au ratat unele trenuri.

Trenurile unor domenii au plecat de ani de zile. În unele cazuri sute de ani. Nu mai poți aștepta altul, nu poți alerga după el.

Sunt ferm convins că unele trenuri nu mai vin niciodată.

În multe cazuri nu-ți rămâne decât să te uiți la ce lucruri s-au întâmplat în țările care au avut curaj/context de schimbare și să te hotărăști să imiți/ copiezi/ adaptezi.

Dar istoria nu-ți mai permite să aștepți. E neproductiv să mai zăbovești, ori să mergi „în ritmul tău”. Mersul ăsta agale, după ritmul fiecăruia, e moarte sigură. Or să te lovească alții (din greșeală sau nu) cu mașina zburătoare în timp ce strunești căruța.   

O mare hibă a societăților mai lente e că trăiesc într-o constantă venerație și stimă pentru valori și gânduri pe care, chiar dacă nu le aplică și nu le simte, le pune la loc de cinste. Le pupă, le preaslăvește, le predă (cu titlu de glorie) și chiar de le consideră depășite vrea să facă tranziția de la ele în cel mai lent și nedureros mod cu putință. Dar nu se poate. Evoluția celorlalți nu-ți mai permite luxul lentorii.

Când vine vorba de anumite aspecte, anumite domenii, e aproape imperativ să se aplice cea mai bună variantă posibilă (observată la alții, studiată la ei). E o incomensurabilă pierdere de timp și energie să-i explici fiecărui harabagiu cum stă treaba, de ce, cum, cât, pentru cine.

Facem și punct. Vă prindeți din mers.

Îmi imaginez că-i dureros și inconfortabil să-ți cerți trecutul, dar nici măcar nu trebuie să-l cerți, să-l jignești. Nu spune nimeni să-ți scuipi strămoșii-n cap. Îi poți înțelege, ba chiar să-i îndrăgești pentru naivitatea dulce, dar e firesc să te detașezi de filosofiile lor perimate (și demonstrat falimentare).

Sânge rece.

De asta e nevoie. Să te uiți în jur și să spui cu sânge rece ce nu merge (ce n-a mers) și la cine. Fără emoționalisme și dulcegării. „Să nu se simtă jignit/ă… să nu doară.” Nu-i timp de astea. N-a fost niciodată, dar acum mai mult ca oricând.

Am început să-l citesc pe etnologul Andrei Oișteanu („Imaginea evreului în cultura română”) și blochează cantitatea de prostie care a domnit prin lume. Și nu-s lucruri de acum mii de ani. Vorbim de exemple recente, anii 1900 fiind copleșitori (cel puțin când vine vorba de „problema jidovească”). N-ai cum să nu critici gândiri neadevărate, perspective naive (dacă le caracterizam mai dulce). De ce? Că se simte jignită mamaie?

Cel mai probabil mamaie era proastă. Acceptă asta și o să fie bine.

Poate făcea scovergi bune, dar credea că mărimea nasului indică firea, credea că-i plânge icoana-n perete și că lucrul bun e așa cum îl știe ea din mixul de ritualuri și tradiții peste care făcea semnul crucii.

Mamaie a fost un om bun. Bunicel. Ok-ish. Dar a fost și multă prostie acolo.

Colosal de multă prostie.

P.S. – când spun „mamaie” nu mă refer la o persoană anume. E o figură de stil pentru mentalitatea învechită, pentru rușinea pioasă a contemporanilor față de cutume absurde și lentoarea „democrată” a celor de azi în a schimba dinamici. Nu mă refer nici la femei ca fiind vinovate de ceva. „Mamaie”/ „tataie”, tot aia. Mi-a sunat mai bine „mamaie” (probabil și pentru că e mai multă încărcătură emoțională). „Tataie” era oricum alcoolic. Nu vă pierdeți în semantică, sunt ferm convins că ați înțeles ce am vrut să zic.

Mamaia voastră a fost super. A altora era nasoală. E bine?

21 de răspunsuri

  1. George, tu crezi ca tarile mai bogate tin intentionat tarile mai sarace in saracie pentru a fii exploatate mai usor? Daca da, imi poti da un exemplu?

    1. Nu am date care să confirme că România e ținută jos de alte țări. Am auzit și citit câteva editoriale despre cum nu vor unii străini autostrăzi în România, dar aștept mai multe date. Ai?

        1. Păi și de ce noi și nu continentul african? Noi nu suntem chair ultima clasă din acest punct de vedere, dar de ce noi și nu ei?

      1. Nu am date. Mi-a dat de gandit subiectul astaacum cateva zile vazand un scurt articol pe internet in care era un citat de genul. Nu il mai gasesc, dar era ceva de genul ca este o mentalitate gresita sa crezi ca tarile sarace sunt sarace pentru ca tarile bogate le tin asa. Am citit recent si despre trauma transgenerationala care prezinta ca nu e asa usor sa le spui negrilor(atat din SUA cat si din Africa) ca au oportunitati egale cu ceilalti si ca e vina lor ca sunt saraci(asta e valabil si la noi cu tiganii).

        1. Cartea Urmatorii 100 de ani de George Friedman poate o sa raspunda la intrebarea ta.
          E un mix intre piata de desfacere/mana de lucru ieftina/interese geostrategice/resurse si mostenire genetica, gainari/tradatori, mai mult chefuitori/sociabili decat vesticii si mai putin pusi pe munca prin contrast.

    2. Ca să trăim toți ca americanii (ca nivel de trai) – ne-ar trebui vreo 3.5 planete Pământ. Mai departe fă tu socoteala.

  2. Ah, tradiția! E buna cand nu afecteaza bunul mers al societății. Dar cand devine frâna principala, oricat de dureros ar fi, trebuie aruncata la gunoi. In Romania traditia este ridicata la nivel de religie. „Asa e reteta buna de cozonac, ca o facea si bunica. Nu o schimb, ca daca nu mai iese” fara sa incerce sa schimbe macar consistenta aluatului.
    Ps : asa facea si nevasta-mea pana am obligat-o sa schimbe consistenta aluatului si acum e laudata ca cea mai buna cozonareasa🤣

  3. E foarte greu sa schimbi mentalitatea unor oameni. Oamenilor le place iarba vecinilor, dar nu ar depune munca sa o întrețină pe a lor. Cei cu care lucrez eu nu dau 2 bani pe hartii, pe proceduri și pe protocoale. Considera ca sunt visate noaptea și făcute doar de dragul de a fi făcute. Și din cauza ca nu înțeleg și nu respecta atunci nici nu fac ca la carte, dar apoi în discuții mi se da exemple de bune practici din strainate. Singura diferența e ca acolo se face treaba cu responsabilitate, iar la noi „las ca merge și asa” si „zic ca ei, dar fac ca mine”.

  4. Ca sa stii unde mergi, trebuie sa iti cunosti trecutul. Si ca orice trecut, nu e necesar doar sa stii ca s-a intamplat, ci sa il si intelegi. Mamaie nu stiu cat de inteligenta a fost, dar a facut 4 clase(asa se faceau atunci). Dar familia ei era muncitoare, macar nu se plangeau de ce nu au, apoi si-a impis copiii sa termine liceu. Stia macar ca fara carte nu faci nimic.
    Un alt factor care contribuie la „de ce e Danemarca unde e și de ce România nu e unde e Danemarca” este perioada comunista. Eu trag de aici ceva ce eu nu suport, si anume mentalitatea de „sa vina statul/altul sa faca”. Ca pe timpul lu Ceasca, era partidul creierul, acum trebuie sa mai gandesti si pentru tine. Iar mentalitatea asta o vad la multa lume care pot sa imi fie parinti. Apoi copilul invata cam aceeasi chestie si tot asa.
    Referitor la traditie, avem muuuuuulte traditii ca popor. De unde vin eu, se schimba de la sat la sat, ai trecut dealul alte traditii. Toti le urmeaza orbeste, ca asa se face. Nimeni nu se intreaba si de ce. Si acel de ce e foarte important. Consider ca avem nevoie de traditie, insa cand ea devine un mijloc de a te tine pe loc, trebuie renuntata si creata alta in locul ei, gen traditia de a-ti culege gunoiul din fundul curtii(fac si eu ruta Bucuresti-Craiova si o parte din gunoi e in curtea oamenilor). Bine, nu scoatem crapelnita si mos craciun din traditie ca deja e prea mult…

  5. Am si eu o intrebare: poate o societate, oricat de mega-ultra-super avansata si destupata la minte, dar cu o rata de fertilitate de sub 2 copii pe femeie sa fie un model?
    Oricat de innapoiata era mamaia, societatea ei era viabila, ori societatile moderne din care ar trebui sa copiem repede-repede-repede, sunt sortite disparitiei, in ritmul actual.

  6. Dacă ți-a plăcut cartea lui Jared Diamond, îți sugerez și „De ce eșuează națiunile” de Daron Acemoglu și James Robinson, pe aceeași temă doar că încearcă să demonteze ideea că geografia sau cultura stau la baza prosperității unei țări și să demonstreze că dezvoltarea popoarelor se bazează pe instituțiile lor politice. Am citit cartea lui Diamond și, la fel, mi se pare interesantă teoria legată de geografie, cu toate că acum sunt de părere că instituțiile joacă rolul fundamental în dezvoltarea unei țări.

    Cartea pornește de la exemplul orașului Nogales împărțit de granița dintre SUA(Arizona) și Mexic(Sonora), unde în ciuda aceleași geografii, culturi sau istorie, cele două părți ale orașului, sunt inegale în ce privește traiul de viață al locuitorilor. Cei de pe partea americană sunt de vreo 3 ori mai bogați decât vecinii din sud. Singurul lucru care face diferența e granița care împarte instituțiile politice și economice ale Mexicului de cele ale Statelor Unite. Poți să te plimbi cu Google Maps pe străzi random să vezi diferențele 😀 Alte exemple fiind Coreea de Nord și cea de Sud, sau Germania de Vest cu cea de Est, care au avut parte de aceeași geografie, istorie și cultură. Un alt exemplu, legat de rolul instituțiilor în fața virusurilor, e ciuma bubonică în Europa. Ciuma a dus la moartea majorității țăranilor și a creat un deficit de forță de muncă, care a dus la revolte în vest, țăranii cerând câștiguri mai mari și amenințând cu plecarea, iar seniorii s-au găsit obligați să accepte și să le acorde și mai multă libertate pe lângă. În est, proprietarii de pământuri erau mai bine organizați și tăranii au rămas în continuare robi, iar de atunci se presupune că a rămas inegalitatea dintre Europa de Vest și cea din Est. Practic, nu virusul ciumei ar fi fost responsabilul direct cât a fost organizarea societății.

    Pe lângă astea, în carte se explică și cum Imperiul Roman și Veneția s-au prăbușit când puterea fusese acaparată de un grup restrâns de elite, istoria Statelor Unite în comparație cu Mexic, cum revoluția industrială ar fi început cu 150 de ani dacă nu ar fi fost oprită de interesele politice, cum elitele se opun tehnologiei și progresului de frica de a-și pierde puterea sau cum multe națiuni de azi și-au obținut independența doar pentru ca elitele să își păstreze puterea. De exemplu, Mexicul a devenit independent atunci când Spania a cerut respectarea drepturilor și libertăților cetățenilor. Și de ce unele țări dictatoriale dau impresia că o duc bine la ]nceput (Uniunea Sovietică avea cea mai rapidă creștere economică din istorie la acel moment și mulți economiști chiar credeau că modelul sovietic e superior pieței libere).

    Oricum, autorii presupun că rolul instituțiilor în libertatea și inițiativa individuală sunt cele ce duc la dezvoltare, și că țările au prosperat nu datorită geografiei cât a faptului că au permis oamenilor să-și folosească talentele în mod liber. Am citit-o recent și mi s-a părut captivantă și am zis să o menționez dacă tot s-a adus vorba de cum am putea să progresăm 😀 , mai ales că prezintă un alt punct de vedere pe care nu țin minte să-l fi văzut la Bogdan Murgescu sau Jared Diamond.

    1. Multumes. O sa o caut pe internet in format pdf. Chiar si in engleza. Poate o gasesc. Am vazut-o pe raft la carturesti inainte. Poate o sa citesc un pic si acolo din ea.

  7. Sa te dezvolti mai tarziu poate fi si un avantaj, sa folosesti utimele tehnologii sau sa nu repeti aceleasi greseli ca altii; insa pentru asta trebuie sa te duca si capu 🙂
    De ex RDS a profitat de fibra optica din prima si a ajuns lider de piata, in timp ce ceilalti se chinuiau sa construiasca infrastructura pe sarma/cupru.
    La fel si in dezvoltarea oraselor, poti observa ce a dat gres la altii sa nu mai repeti; dar aici sunt alte interese in Ro.

    Despre Romania efectiv, mentalitatea creata de comunism va fi schimbata abia dupa 2 generatii, ~80 ani, daca nu 3, asta ar fi un prim blocaj.
    Mai adaug aici eliminarea elitelor intelectuale prin Aiud si Canal, practic a scazut IQ-ul tarii, fata de Polonia unde exista o opozitie reala ce a preluat conducerea.
    Apoi dupa ’90/2007 valurile de emigrare (fortate de politic) au slabit tot mai mult numarul oamenilor capabili, promotorul tarii, care puteau construi mult pentru tara, daca exista meritocratie, acum ii vedem cum construiesc in alte tari.
    In aceste conditii…e greu sa mai prinzi alte trenuri din urma si ramai cam de caruta, practic nu mai ai cu cine.

Dă-i un răspuns lui Sivra Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.