Se întâmplă lucruri ciudate pe Facebook.
Mulți anti-PSDiști din lista mea sunt blocați pentru 24 de ore, 3-7-30 de zile. Spui vreo nesărată despre Dragnea&Co. și dispari din viața virtuală. Te întorci la porumbei și mesaje-n sticlă.
Există o armată de Oompa Loompa roșii care forează în analele postărilor și când descoperă o înjurătură te pârăsc la nenea Zuckerberg care se grăbește să-ți închidă contul pentru câteva ore bune.
E ridicol și, din nou, contra curentului. În numeroase țări Facebook-ul a fost utilizat pentru a dărâma sistemele corupte. La noi pare folosit pentru a ajuta cavalerii apocalipsei. Dacă Erdogan s-a grăbit să închidă robinetul la social-media, Dragnea pare că-l lasă pornit până inundă un bloc de 30 de etaje.
Și mai e o chestie. A coborât reach-ul incredibil de jos.
Practic, postările mele mai ajung la o mână de oameni din câți și-au dat acordul prin like/subscribe că-mi vor balivernele. De ce? Ca să plătesc.
Postez un text? Ajunge la 3-4-500 de oameni. Din aproape 8.000 (care, repet, îmi vor postările). Ce trebuie să fac? Să scot caș din buzunar. Și, eventual, să-mi construiesc un obicei din a face asta. Să devină un tic din a sponsoriza cu 10-15-20 de lei fiecare postare. Lucru pe care unii apropiați îl fac. E o lucrătură psihologică la mijloc. Că te gândești „ce mai înseamnă 10-15 lei pe zi? Un pachet de țigări”. Eu nu fumez.
Uite că eu n-o să plătesc. Să vedem, mă omoară irelevanța existenței pe internet?
Am ajuns la cifrele astea organic, fără să-mi plătesc glumele și postările de blog. Și n-o să fac asta acum. O s-o țin tot eco, bio, verde. Cât o merge. Nu cred c-o să mai meargă mult. În curând cred c-o să mă citesc singur pe Facebook dacă nu plătesc.
Și Facebook îmi dă zilnic mesaje cu „George, nu vrei să plătești? Hai plătește! Măcar puțin…”.
Acestea fiind zise, cred că trebuie să ne mutăm pe altă rețea de socializare. Cel puțin așa simt. Facebook-ul devine un bâlci unde selfie-urile în sutien duc o luptă acerbă cu brand-urile mari care au buget să-și promoveze nimicurile.
Eu momentan petrec destul de mult timp în liniște și pe Google+. Mă retrag acolo când vreau să fiu singur. Pe Twitter o mai lălăi din plictiseală. Și pe Instagram e tot un Facebook, dar cu și mai multe selfie-uri.
Presimt că trebuie să mă întorc la publicitatea clasică. Flyere în intersecție. „Citește gluma asta” sau „intră pe blogul ăsta. Nu, nu-i cu masaj erotic!”.
P.S. – nu sunt singurul:
Un răspuns
Mno’ eu cand am avut ceva de transmis am preferat sa o fac pe blog pentru ca acolo pot sa controlez in totalitate continutul, iar pe Facebook n-am prea avut cine stie ce „succes”, nici macar atunci cand am mai aruncat 1 euro pentru un post promovat.
Asa ca din punctul asta de vedere pe mine nu ma prea deranjeaza pentru ca nu mi-am pus niciodata speranta in el.
Cat despre PSD, Facebook si oamenii blocati am incercat sa lamuresc pe aici: https://zpoz.net/AJ5QE; ce si cum. Si eu am o gramada de postari anti PSD si nu m-a mai blocat nimeni pentru ca nu mai tin in lista de prieteni indivizi pe care nu-i cunosc personal si nici nu accept solicitari de la necunoscuti. Profilul ar trebui sa fie pentru prieteni, iar pagina pentru public, indiferent de cine vorbim.
Apoi, apropo de Erdogan si ce se intampla in prezent treaba era simpla. La vremea aia Facebook nu era amenintata cu amenzi colosale in ceea ce priveste continutul de pe platforma, mai ales in UE asa ca fac si oamenii ce pot, iar cine a prins slabiciunea profita. Atata tot.