Printre clasicele știri despre inundații, oameni surprinși de zăpadă iarna și copiii care spun că le place la X eveniment dedicat lor, mai avem un material informativ fără de care nu poate exista an calendaristic: românul dezamăgit de litoralul românesc.
În weekend l-am văzut pe un cetățean în timp ce se plângea ministrului de Turism că a dat 9.200 (!) de lei pentru un hotel de 4 stele care nu avea plase la geamuri. Alta se plângea că a dat o căruță de bani pentru paturi mici. Că-s câini comunitari. Gunoaie.
Auzind cât a dat compatriotul să se lase mușcat de zburătoare insensibile mi-am zis „bă, mama proștilor e și gravidă și bogată!”.
N-am să înțeleg niciodată fascinația unei plaje uriașe de români de a merge an de an în aceleași locuri care îi dezamăgesc. Parcă e un sindrom Stockholm turistic. An de an te duci pe Valea Prahovei să stai ore întregi în trafic și să nu-ți convină infrastructura/mâncarea/cazarea. Așa că anul următor… mergi tot acolo, două cabane mai la stânga.
An de an stai ca boul în trafic pe „autostrada” București – Constanța, dai un purcoi de bani pe cazare și mâncare, iar pe plajă te înghesui până în buza mării. Și apoi ai tupeul să te plângi la TV? Eu când văd oameni dispuși să-și plângă nemulțumirea la TV mă entuziasmez ca la un film mult așteptat. Oameni dispuși să-și recunoască incapacitatea mai rar. Uite-i cum recunosc faptul că-s proști.
Îți dai seama că începi vacanța greșit când de la dus te gândești la cât să pleci spre casă ca să eviți traficul și nervii. Dacă ăsta-i gândul de întoarcere mai bine nu te mai duci.
În epoca în care trăim, în care orice „amărât” de pe litoralul românesc are smartphone și internet la discreție, să nu-ți vezi vacanța dincolo de prețiosul litoral românesc e semn de cruntă limitare. Până și ăia de merg la all-inclusive la turci/bulgari, luați mereu la bășcălie, sunt net superiori. Măcar ăia trec granițele (dis)confortului.
Nouă mii două sute de lei? Pentru litoralul nostru? Ăsta e marketing de nota 10. Că așa se vinde nisipul românesc. Au declarat niște nebuni că litoralul românesc e „Ibiza/Miami/Saint Tropez din Est” și proștii au luat asta de bună, ajungând să plătească în unele cazuri mai mult decât pentru variantele originale.
Nouă mii două sute de lei? Cu banii ăia puteai să ai parte de experiențe inegalabile pe alte meleaguri. O vacanță de să vii până la Eforie să le arăți fraierilor de pe plajă poze cu tine pe malul Mediteranei.
Eu când îmi aud bula vorbind despre scorurile aruncate pe debarale în Vama Veche îmi vine să le sparg telefoanele. N-ar trebui să se supere din moment ce au bani de aruncat aiurea, nu?
Aș putea paria chiar și 9.200 de lei pe faptul că majoritatea turiștilor dezamăgiți anul ăsta se vor întoarce prin aceleași locuri și în 2020.
Până la urmă, de ce le plâng de milă? Lasă, mai bine să se înghesuie toți ăștia între Năvodari și Vama Veche. La cât de masochiști sunt nici n-ai vrea să dai de ei pe vreo faleză curată și cu prețuri accesibile din străinătate unde cu 9.200 de lei poți să…
2 răspunsuri
Eu sincer mai merg pe litoralul romanesc din nostalgie. Parca lipseste ceva daca nu ajung macar o data pe an. Am o vacanta principala undeva pe afara, dar ajung si de 1-2 ori pe sezon pe litoral. Imi aleg un weekend in iunie si unul in septembrie. Urasc imbulzeala. Sunt atasat mai mult de mare, de plaja. Tocmai de-aia merg la inceput si la sfarsit de sezon. E usor sa dau o fuga si nu ma lovesc de turmele de turisti.