Georgeisme
Numele meu este anxietate și am George Bonea.

„eU vOtEz Cu OmUl!”

Când vin alegerile avem niște șabloane. Șabloane de alegători, de candidați, de discursuri, de promisiuni și de justificări ale opțiunilor. Avem metafore, jocuri de cuvinte, „rime din cazier, poate luam și Premium Nobel pentru pace-n cartier” (Deceneu – 7 zile).

În textul ăsta o să vorbim de justificări.

Textele folosite de unii care încearcă să-i convingă pe alții că răul lor cel mai mic e binele cel mai mare al altora.

  1. Cauți perfecțiunea?

… că ea nu există!”. Aaaa, ok! Eu credeam că există. Credeam că există valori absolute și mă încăpățânam să le caut. Credeam că dacă vreau ce e mai bine pentru mine și apropiați e un țel bun, dar de fapt e o nerozie, trebuie să mă mulțumesc (mereu) cu o valoare a binelui oferită de context. Dacă maximum de bine al contextului e un minimum senzațional eu trebuie să accept asta ca fiind o ofertă de nerefuzat.  

Dacă toți cei care nu caută „mai binele” (în detrimentul „răului mai mic”) în politică ar avea aceeași filosofie în viață n-ar mai schimba job-uri, case, relații. De ce să vrei mereu mai bine? Nu, vezi potențialul maxim al minimului în care trăiești. Nu există casă perfectă, relație perfectă, hrană perfectă, nu? Oricum o să murim, nu? Ce rost are. Important e să meargă.

2. Autobuzul

În ultimii ani a apărut și asta. E tot pe sistemul „perfecțiunea care nu există”, dar spusă altfel. Că degeaba aștepți autobuzul ideal, doar n-o să stai în stație aiurea? Te urci în alt autobuz care te duce mai aproape de destinație.

Doar că în politică autobuzele își schimbă traseul din mers.

Vrei să ajungi la Suceava? Nu-i autobuz de Suceava. Optimistul politic spune „o să-l iau pe ăla de Iași. De acolo mă descurc, mai merg pe jos”. Doar că de multe ori (aproape întotdeauna) șoferii se trezesc, pe la mijlocul traseului, că au o treabă la Oradea. Și te vor lăsa acolo. Nu deschid ușile între stații. Ce faci? Postezi pe Facebook, faci o glumă bună pe net și te conformezi. Dacă insiști o să te dea jos și te descurci de acolo.

3. „oMul, nU pArTidUl!”

Preferata mea. Cei care spun că votează individul, nu partidul sub logo-ul căruia candidează preferatul tău.

În ultimele luni mi-am promis c-o să-mi diversific bula de online așa că sunt fericitul posesor al unei salate de opinii. Am din toate (mai puțin UDMR-iști. La ultimul recensământ nu-mi aduc aminte de vreun alegător UDMR). Dar altfel am din toți și toate.

Cel mai mult îmi plac oamenii care se agață emoțional de un candidat și sunt dispuși să ierte TOATE nasoalele partidului pentru că lor le place acel om.

E ca și cum ai spune „gașca lui Mihăiță sparge mașini, dar Mihăiță colecționează timbre”.

Da, fără partid nu votai omul. Dar fără om nu crește caracatița. Păi ce facem? Că-i cam blocaj? Iar jumătăți de măsură? Păi asta-i viață? Revin la concluzia de la punctul 1 dacă tot în „balanțe” stăm.

Oricum, am dat puțin cu ochii prin ce pare meniul politic și știți ce n-am văzut (nici la independeți, nici la membri de partid): oameni cu păreri.

Într-o proporție covârșitoare politicienii sunt într-o constantă echilibristică socială. Nu au păreri. Nu au opinii, nu au preferințe și antipatii (cu excepția extremiștilor, dar pe ăia nu-i luăm în considerare).

Mai toți politicienii, în fața unei nasoale (ori întrebări delicate), se eschivează. „O să vedem”, „o să analizăm”, „o să cântărim”. Întrebarea e simplă: „da” sau „nu” pe X subiect? „Îți place sau nu?”. Că unele lucruri nu mai au nevoie de cântar, mai ales dacă undeva s-a testat și merge. Măcar spune ce ți-ar plăcea. Spune o opinie, o doleanță.

Într-o lume de influenkări mi se pare că fix politicienii nu vor să fie unii. Că-s speriați. „Dacă n-o să mă placă toată lumea? Dacă pierd voturi?”. Slender Man electoral, omul fără chip. Poate d-aia n-o să fiu niciodată politician, n-aș putea să nu le spun oamenilor ce deja am zis de atâtea ori. Pentru că nu sunt „perfect”, sufăr de slăbiciunea opiniei și aș aprecia din suflet un candidat care ar avea curajul de a se lua la trântă cu cele mai proaste metehne ale electoratului.

Un politician care să zică ce vrea de la electorat, nu ce să se aștepte de la el. Că dacă te votează toți proștii n-ai făcut nimic… Unde e plăcerea să te aleagă ăia care parchează „5 minute” pe avarii unde au treabă, ăia care cumpără o carte pe an (s-o dea cadou)?

D-aia nu-mi plac politicienii care se ceartă între ei. Oameni fără fețe se scuipă-n față. Electoratul trebuie luat la rost. „Dacă sunteți îndeajuns de proști încât să votați cu… mna, ce rost mai are? Dacă sunteți atât de reduși încât X aș prefera să nu mă votați. Nu mă jigniți cu susținerea voastră”.

Doamne câte voturi n-aș lua…

3 răspunsuri

  1. Frumos articol George! Chiar acum m-am uitat si la clipul tau de pe youtube pentru ziua nationala. Ca de obicei, a fost bine lucrat. Felicitari!

  2. Eu intr-un final am votat. M-a convins cineva ieri seara. A fost primul meu vot, devenind recent proaspat major. Totusi imi dau seama ca partidele nu imi urmaresc mie interesele ca cetatean. Eu ca cetatean tanar, care isi dorea sa faca o facultate fiindca putea asta, numai ca nu isi permitea financiar, in special din cauza covidului, care isi doreste un sistem de invatamant normal, care chiar sa invete copii lucruri folositoare, care sa ii faca umani, sa nu mai fava oricine facultate, ci sa lucreze oamenii si in domenii mai joase, dar sa isi permita sa duca o viata decenta si acolo fara spaga, sa nu mai existe familii narcisiste(asa cum sunt peste 70% in Romania, in special la sate), sa nu mai existe politici asa de pro-nataliste, pentru ca suntem o specie prea distructiva si suntem prea multi, 8 miliarde deja, sa fie sinuciderea asistata valabila si sa fie chiar si pentru cei cu depresie, dar sa nu astepti ani de zile pentru asta, sa protejam natura, sa nu mai tratam ,,bolile psihice” cu medicamente si cu internari fortate, sa nu mai plece asa de multi romani din tara si cat mai multe lucruri sa se faca prin referendum, ca in Elvetia. Sunt curios, partidul pe care l-am votat(stiti care este, cu siguranta), ar face lucrurile astea daca ar avea majoritate in parlament? O sa vedem in urmatoarele luni de ce sunt in stare. Daca nu, atunci pe noi romanii ne mai salveaza doar bomba cu hidrogen

  3. George, ești băiat deștept, dar cred ca ai un fundament greșit la ideile pe care le expui aici.
    Mi se pare absolut evident (și pare ca pe cei care își justifica absenta ii sare) ca și dacă nu te duci la vot, Parlament tot vom avea, guvern tot vom avea, președinte tot vom avea.
    Faptul ca tu nu votezi, tot are efecte, chiar și asupra ta, cetățean fiind al acestei tari. Absenta nu este nici un manifest social și nici consecința unei rigori extraordinare în alegerea candidaților care îți merita votul, este o manifestare a unei conduite de fulg de nea special deși 70% din cetățeni au făcut la fel ca tine.
    Raul asta mai mic este același lucru cu mai binele despre care vorbești. Dacă cu fiecar runda de alegeri votam acest „rău mai mic”, în timp opțiunile rele vor dispărea. Iacătă, chiar și cu aceasta prezenta la vot nu mai avem ponta, Băsescu. Tăriceanu în parlamentul Romaniei. As spune ca asta e un succes și un pas înspre mai bine. Dacă am fi avut o prezenta mai mare poate am fi reușit sa nu luam un partid extremist precum AUR în parlament la un scor înspăimântător. Data viitoare poate vom fi 20% prezenți și AUR o sa faca parte din majoritate. Dar cu siguranță nu este și vina ta pentru ca tu nu ai votat, nu?
    Personal ma bucur. Nu votați. Da-le-n pisici de alegeri. Nu am nevasta, copii, câine, apartament, un nivel de venit decent și pot sa plec oricând prin noua Zeelanda. Sa va spălați voi la cap cu aur pe care deși nu ii votați, va conduc viata. Succes.

Dă-i un răspuns lui Iulian Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.