Când spun „handicapați” n-o zic în sens peiorativ. Departe de gândul de a-i jigni pe săracii oameni care nu se pot deplasa singuri.
Doar că eram prin parc și am văzut copii, adulți, familii întregi pe plăcile astea cu roți. Am crezut că-i Ziua Internațională a Paralizaților în Picioare, și că nu se pot deplasa fără jucăriile alea, dar apoi am descoperit că pot merge și singuri doar că-s… leneși!
„Bonea, a evoluat lumea!”.
Știu. Mă bucur că se-ntâmplă asta. Dar îmi imaginam că tehnologia din spatele hoverboard-urilor le va face viața mai ușoară persoanelor cu handicap. Cu toate astea, nu văd persoane cu handicap prin parcuri, plimbate de dispozitive inteligente. În schimb, toate putorile „ies la plimbare” călare pe plasticele alea.
Hoverboard-ul este o jucărie care poate atinge cam 20 km/oră și, cu alea scumpe, poți parcurge cam 20 km dintr-o încărcare. Deci utilitatea e discutabilă.
Pare o opțiune dacă vrei să mergi la muncă și nu vrei să stai în trafic, să te înghesui la metrou, să pedalezi, să trotinezi(?), să transpiri, să miști vreun mușchi. Îi găsesc o minima utilitate pentru această cauză.
Dar să mergi prin parc? Serios? Mă și imaginez acum 18 ani, în holul casei:
- Mamă, mă duc p-afară să mă plimb. Mă duc în parc.
- Bine George, dar să-ți iei hoverboard-ul. Să nu care cumva să mergi, să faci vreun mușchi. Stai pe placă, atrofiază mușchii. Uite și-o pungă de chips-uri de 2 kg, s-o termini pe toată în timp ce te plimbi pe hoverboard.
Văd prin parcuri familii întregi pe porcării d-astea. N-ar mișca un deget. Mă mir că se mai obosesc să se-ncalțe, din moment ce n-ating pământul. Pentru șersul la fund au sigur un alt dispozitiv, ori o aplicație pe smartphone.
Îi privesc cum se plimbă veseli, zâmbitori, amuzați de dificultatea de a-și ține echilibru, entuziasmați de faptul că li se pietrifică piciorele de neutilizare. Diabetul ăla nu se face așa ușor.
Aștept ziua când o să văd un copil obez pe un hoverboard, butonând un smartphone și basculând o găleată de pui prăjit. Ca mai apoi, peste 10-15 ani să-i aud părinții plângând ca proștii: „unde am greșit de ești cât malul, prost27 și bolnav de toate?”.
Când aveam eu păreri despre faptul că tehnologia tinde să lobotomizeze masele mi s-a spus că tehnologia ne disponibilizează pentru alte activități. Adică se așteaptă de la omenire ca, în schimbul faptului că smartphone-ul îi ajută cu 90% din lucruri, în restul timpului să tragă tare să-și depășească limitele, independent de gadget-uri.
Personal nu cred că plebeii care stau toată ziua pe smartphone își iau vreodată pauză pentru a descompune protonul. Măcar să citească o carte.
La fel și-n cazul îngălaților de pe hoverboard. Ăștia nu merg prin parcuri și pân` la Mega Image pe jucăria aia pentru a-și conserva mușchii picioarelor pentru Turul Franței.
Să fim sinceri: sunt leneși, opulenți, sedentari și proști până la atrofiere.
