Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Două probleme ale bătăliei anti-rasism

Dacă zilele astea s-a vorbit mai mult despre discriminare și rasism (după cazul Colțescu) m-am gândit și eu mai mult la temele astea. Și am citit la editoriale și postări de Facebook…

Din opinie-n opinie am ajuns la două chestiuni care cred că îngreunează lupta anti-rasism. Două elemente care consider că sunt cruciale:

  1. Discriminații care discriminează

Am fost mereu fascinat de intoleranța celor discriminați. Homosexuali antisemiți, bărbați de culoare sexiști, evrei rasiști, romi homofobi ș.a.m.d..

Se pare că bărbatul jignit de remarca lui Colțescu ar avea ceva postări scandaloase pe Twitter, unele cam antisemite. Asta înseamnă că omul jignit de rasism e și el parte dintr-o problemă, fiind antisemit.

Nu știu cine e beneficiarul acestui divide et impera, dar face o treabă foarte bună.

N-o să poți combate discriminarea, n-o să poți avea acea pace și armonie, ori măcar înțelegere pentru o categorie, dacă inclusiv printre cei discriminați se găsesc intoleranți. Orice discriminat intolerant își va decredibiliza cauza.

Cum e să vină în fața lumii un rom și să pretindă recunoașterea trecutul dureros și acceptare, el negând holocaustul evreiesc, disprețuind homosexualii sau femeile?

Câtă credibilitate are victima care pedepsește?

2. Discriminații care nu se simt/nu vor să fie salvați

O altă (auto)piedică a bătăliei anti-discriminare e pusă de persoanele discriminate care nu se simt discriminate. Nici nu-mi dau seama unde să pun ghilimelele…

În apărarea lui Colțescu au sărit și oameni de culoare. Ei nu se simt discriminați de „negru”. Așa cum unii romi preferă să fie numiți „țigani” și cum unele femei aleg să fie casnice, să stea la cratiță și să nu iasă din vorba bărbatului.

Cine vrea să-i salveze din condiția asta le vrea binele cu forța.

Îi educi că sunt victime? Ar putea funcționa. Consider că dacă se vrea succesul în lupta anti-discriminare trebuie să începi prin a-i învăța pe cei vizați că-s victime. E un drum mai scurt spre victoria finală, spre deosebire de obositorul traseu prin care tragi de abuzator să înțeleagă că el e problema. Asta pentru că agresorul va putea utiliza mereu cartea „uite, ăsta-i ca tine și nu se simte lezat. Problema e la tine”.

Cel mai evident conflict inter-grup discriminat e la femei. Ai valuri feministe care se bat cap în cap. Încă nu s-au înțeles între ele dacă prostituția/auto-obiectificarea e semn de emancipare, ori tot sclavie patriarhală.

Până nu se ajunge la un consens și o definiție unică, general valabilă, pentru o durere/un grup e imposibil să pretinzi ceva și să nu pară forțat, impus, „Poliția Gândirii”.

Altfel spus, problema e că n-avem definiții comune. Să le scrie cineva.

8 răspunsuri

  1. Mda, de acord cu punctul 1. Mai putin cu punctul 2. Eu nu inteleg cum un om inteligent, ca tine, poate sustine educarea cu forta a unor grupuri, facunde-le sa se considere victime. Pai stai, frate, ca asta e si el un abuz. De ce o problema ca unii homosexuali nu se considera discriminati? De ce trebuie sa fortam tiganii care-s mandri ca se numesc tigani (apropo, si in tarile vestice ei insisi isi spun gypsy, si nu Roma)? Dar mai ales, de ce trebuie fortata o femeie care vrea sa fie casnica si se opune valului feminist de gradul 4, sa creada ca de fapt viata buna pe care crede ca o duce, de fapt nu e buna si saraca femeie e o victima abuzata de barbat si societate? Cine suntem noi sa le spunem ce viata trebuie sa duca ei?
    De exemplu, multe femei din America il voteaza si sustin pe Trump. Si au si argumente pertinente pentru a face asta, ca nu le sta sotul abuziv cu cutitul la gat. De unde pana unde aroganta feministelor sa vina sa le zica acestor femei „fa, esti o proasta spalata pe creier. Nu vezi ce rau faci societatii cu votul tau?” Incercam sa transformam toata societatea in victime, asta-i solutia? de parca nu a creat destule probleme deja. Ideea asta dupa care cumva daca nu accepti ca esti o victima, atunci esti inamicul grupului din faci parte, este una foarte daunatoare si nu face decat sa distruga credibilitatea miscarii si sa divizeze.
    Pai stai putin, daca o luam asa, si eu pot sa zic ca sunt victima curentului anti-patriarhal si al politicii impotriva barbatului alb si heterosexual. Sunt victima imigrarii masive. Sunt victima programelor de integrare a tiganilor si a refugiatilor, pentru ca se face asta pe banii mei, dar fara consimtamantul meu. Ceea ce vreau sa spun e ca oricine poate gasi motive sa fie o victima. Fie ca ea vine din extrema dreapta sau extrema stanga si cred ca in general rezolvi problema unui grup, prin crearea unei probleme grupului opus. Uite ce se intampla de exemplu in comunitatea LGBT. Atat de emancipati si sustinuti sunt transexualii de culoare, incat homosexualii se simt distantanti, irelevanti si indepartati de la masa de negocieri sociale, pentru ca transexualii cica au probleme mai serioase. La fel si cu feministele radicale.
    Ele cica emancipeaza femeile, dar cu ce pret? Vedem impactul negativ, sau reactia politicii lor: aceste femei devin misandriste si in adancul lor, nefericite pentru ca multe isi vand trupul sau nu mai au valori morale si pe langa asta, pe cale de consecinta, barbatii devin din ce in ce mai discriminati in societate. Ideologia feministelor radicale, este egalitatea intre sexe… asta pe hartie. De fapt insa ele isi doresc o inversare de situatie, in care barbatii sunt efeminati si descurajati sa mai aiba un comportament tipic masculin in societate. Adica, in esenta, feministele ne cer sa uitam de biologie si evolutie genetica. Am trait intr-o lume in care femeile au fost discriminate si ne mutam in directia in care barbatii sunt discriminati. La fel va fi si cu rasele, si cu orientarea sexuala, cu aproape orice pentru ca e in firea umana sa ne dorim suprematia si sa dominam. Egalitatea ne satisface doar cand suntem in inferioritate si folosim cuvantul asta ca sa atragem sustinere si simpatie. In secunda in care obtinem egalitatea in drepturi, deja incercam sa continuam trendul ascensiunii, sa depasim egalitatea si sa dominam.

  2. Femeia care stă la cratiță e victimă?! Mi se pare periculoasă idea asta de a vedea opresori și oprimați peste tot

  3. De acord cu domnul de mai sus…
    De cand femeia casnica e ‘sclava’ ?
    Motivul ptr care de obicei femeile sunt cele care se ocupa de treburile casnice, e ptr ca in cele mai multe cazuri, barbatul are un program de lucru mult mai incarcat si mai solicitant decat femeia.
    As vrea sa o vad pe aia care ar prefera ca ea sa stea la lucru peste program, sa lucreze si in weekenduri sau chiar in zilele de sarbatoare, in timp ce barbatul o asteapta cu masa pusa si cu rufele intinse. Sau sa faca ea treburile mai ‘de barbat’ prin casa – gen mutatul mobilei, folosirea sculelor electrice, in timp ce barbatul sterge praful…

  4. Da, observ si eu ca in multe situatii nici victimele(atunci ca d chiar sunt victime), nu vor sa fie ajutate. Ramane probabil Mila Divina pentru ele. Totusi daca victina devine pe urma agresor in relatia cu cineva neprihanit(sau mai corect spus mai putin pacatos), atunci nu poate fii scutita de responsabilitate. Din pacate foarte multi dintre oameni sunt iresponsabili si nu sunt constienti de ce fac ceea ce fac
    It is curious that while good people go to great lengths to spare their children from suffering, few of them seem to notice that the one (and only) guaranteed way to prevent all the suffering of their children is not to bring those children into existence in the first place.

  5. Mi se pare ca rasismul fadeaza, isi pierde din sens cand e folosit la voia intamplarii si fara umpic de gandire critica, fiecare greseala devine o arma impotriva celui care a facut-o, si o greseala precum asta poate sa iti distruga cariera, cum e in cazul Coltescu a carui cariera poate lua sfarsit din cauza unei greseli atat de minore, insa e stupid sa te ofensezi doar din cauza asta, totul se putea media cu o discutie intre cei doi fara sa existe un scandal de proportii dar stim cu totii cum sunt unii oameni, le place scandalul…

  6. Mi se pare foarte bizar conceptul asta de a convinge o persoana care nu se simte discriminata ca e defapt o victima, suna al dracului de similar cu … a o manipula. In fine, sa zicem ca are sens si e total etic sa faci asta, unde tragem linia ? Care grup merita „anti-imunitatea” asta la opresiune si dreptul dea fi ofensat in orice context si care nu ? Persoanlele de culoare evident ca da, se pare, dar chinezii/arabii/(insearaza orice alta rasa sau nationalitate), prostii, grasii, slabii, scunzii, inaltii, schiopii, saracii, puscariasii, etc, ai inteles idea. Ei merita dreptul asta ? Ca pana la urma toate persoanele ce intra in aceste tipare pot fi potentiale victime alea unor remarcii/vorbe. Sau oare unii sunt mai importanti ca altii, hmm, nasol.

    Si inca ceva, am trecut totusi prea usor peste acel „incident” si de unde a pornit el defapt. Tipul ala #000000 sau cum ar vrea el si fie indentificat, sau nu, in format RGB pe spectrul culorilor nu sa enervat la auzirea cuvantul „negru” ci a crezut initial ca l-a facut „negro” adica negrotei. Abia dupa ce a devenit evident ca a fost o confuzie a facut un fel de „fallback” la ofensa cauzata de faptul ca a spus „tipul ala negru”. Probabil gandul ca totul sar fi putut rezolva cu un simplu „scuze, n-am inteles eu bine, m-am ambalat degaba” nu i-a placut.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.