Două lucruri (destul) de oribile pe care vreau să le fac în 2016

Acum că a trecut sezonul când „trebuie să fim mai buni” și putem să ne întoarcem la adevăratul sine, ăla când ne interesează puțin spre deloc de soarta balenelor și a copiilor care n-au ce dulciuri să pună pe masă, pot să spun că am și eu două dorințe dure/sinistre/macabre/necreștinești pe lista pentru 2016.

 

1. Fără urinat stradal

Știu că n-avem toalete publice peste tot. N-avem multe trebuincioase, printre care și toalete publice. Dar știu că avem bețivi și ghiolbani. Ăia care n-au jenă nici cât să se ascundă după un zid, mașină, perete, boschet și să-și facă nevoile acolo, dacă nu se mai pot ține până acasă.

Am tot văzut bețivi ordinari care odată ieșiți pe ușa birtului își pun o întrebare existențială și pestilențială: “pe mine sau pe jos?”. Și-n prea multe cazuri răspunsul este pe jos. Acolo. Unde-i trece.

Nu contează că-i 8 dimineața sau seara, că-i stradă, bulevard sau alee. Că trec prin zonă copii, mame, turiști, poliție. El acolo vrea că nu mai poate. E și greu, din moment ce simți că-ți fuge totul de sub picioare.

 

Sunt oare singurul care și-a dorit măcat odată să se strecoare-n spatele unui bețiv care urinează și să-l împingă? Să-i dea un brânci? Dar stai, e prea ușor dacă-i beat c-o să cadă precum un rahat pe pământ și rămâne acolo. Să fie unul treaz. Un ghiolban în stare non-bahică pus pe însemnat teritoriu. Unul capabil să riposteze, dar să fie jenat de poziție, pantaloni, jet. Acolo circ.

Să fiu eu singurul care gândește așa? Să fiu eu singurul care a trecut printr-un gang de bloc, ori pe la Gara de Nord?

Nu cred…

2. 1. Depășești aiurea?

   Mă-ntoarceam pe 2 ianuarie de la Brașov pe varianta Săcele – Cheia – etc. Ningea și deja se făcuse pojghiță pe șosea. Curbe, vizibilitate scăzută. Cu toate astea, sunt mereu unii care n-au nici un stres și se bagă-n depășiri fără să se asigure. Că-s posesori de tanc pe roți, ori Tico (cei din urmă fiind cei mai amuzanți), gândul tău când îl vezi pe prost că depășește noaptea, în curbă, pe polei, e “Doamne, dă să moară prostul în urma mea ca să nu rămân blocat în trafic din cauza lui!”. Dacă nu te ajută karma prostul o să moară în fața ta, pe banda ta, eventual după ce te sperie bine de tot. Așa rămâi și blocat în munte și cu fire albe.

Și ce să faci dacă un prost depășește aiurea și moare? Și eventual omoară și alți oameni? Ce ai putea să-i mai faci lui? Să-i dai o dungă cu cheia pe caroseria mașinii lovite? Să-i lovești stârvul? Dar…

… ai putea să aștepți să vină carul de reportaj și să te bagi în fața reporteriței pentru un interviu ca martor. Ai putea să spui ce n-a zis nimeni niciodată la TV când a fost vorba de un accident provocat de un prost: “Da, am fost de față când VĂCARUL ăsta cu tupeu a intrat în depășire. Da, nasol că acum stăm toți ca proștii în frig pentru că un bou sinistru a primit carnet cine știe cum. Ce să mai zic? Un mesaj pentru părinții victimei? Sper că faceți o colivă mult mai bună decât faceți copii”.

 

Pfiu, ce bine sună sinceritatea. Cu toate astea, ceva-mi spune că n-o să realizez nimic din cele de mai sus. Singurul lucru pe care cred că-l fac anul ăsta e să împlinesc 27 de ani. Și asta e chiar bine.

Hai la mulți ani și să vă dea ăl de sus puțini cretini pe șosele, străzi, bulevarde, alei…