Dimensiunea șoferiei în România

E amuzant că o femeie a cerut unui tramvai să se dea din calea ei. Nu-i banc.

E comic faptul că o altă femeie s-a dus la Poliție să reclame faptul că mașina ei a fost lovită. Ea neavând carnet de șofer. Nu-i banc.

E tragicomică sugestia lui Mitică Dragomir ca Gino Iorgulescu să cumpere vinovăția fiului cu 1 milion de euro. Nu-i banc.

Șoselele țării sunt pline de glume. Macabre, proaste, dar tot glume.

Realitatea sinceră a șoferiei românești e plină de dramatism și absurd. Dacă s-ar putea anula toate carnetele de șofer și ar trebui să dăm cu toții examene serioase pentru responsabilitatea de a conduce nu știu cum ne-am descurca în înghesuiala din metrou și autobuz.

Asta metodă ecologică de fluidizare a traficului.

Cazul Pitești de acum câțiva ani nu s-a soluționat. S-au arătat vinovații cu degetul, s-au flexat niște mușchi și cam atât. În rest pe drumuri învârt de covrig mii de inapți, incapabili, colerici și vitezomani.

Legea nu e permisivă, ci imbecilă. În țara asta trebuie să te chinui să arăți că nu meriți carnet de șofer. Chiar și-n culmea idioțeniei tot n-o pățești prea rău. Stai pe bară 2-3 luni. Probabil doar un sentiment (ciudat) de vinovăție să te țină departe mai mult timp de pedala de accelerație.

Ce e de făcut?

Probabil că reexaminarea tuturor șoferilor sună drastic, dar spuneți voi o idee mai bună și care poate schimba cu adevărat situația.

Dar examene tată, psihologice d-alea pe bune, nu hârtii luate cu câteva sute de lei. Cursuri mai lungi de condus, amenzi mai mari și suspendarea pe viață pentru cei care o comit cu adevărat grav. Analfabetismul funcțional nu face casă bună cu șoferia.

Și pe lângă toate astea poate renunțăm la găunoasa mentalitate că orice desculț trebuie să conducă „pentru o pâine” și la ambiția părinților de a-și vedea progeniturile realizate în spatele unui volan. Loaza ta nu știe să conducă, acceptă asta și dă-i bani de taxi, dobitocule. Că n-ai 1 milion de coco să-i cumperi liniștea.