Dacă tot e sezonul Bacalaureatul e și momentul ca televiziunile să-și facă norma de materiale despre proștii care nu știu tabla înmulțirii și cine a fost Blaga, dar în același timp să-i laude pe ăia de la liceele bune care vor aduce țara pe culmile opoziției. Ori vor pleca din țară.
Ajuns la vârsta asta a ajuns să-mi fie lehamite de modul ăsta de a face jurnalism. E nedrept, irațional, ba chiar nesimțit.
Nici măcar n-are scop informativ. E un roller-coaster emoțional pentru audiență: „suntem o țară pierdută… Aaa, stai, avem olimpici! Suntem salvați!”.
Înțeleg setea „de sânge”, plăcerea în a arăta la TV tineri agramați, pulimea, plebea, „haha, ăia care ne vor întreba dacă vrem punguță”, dar realitatea tristă e că indiferent de diploma din buzunar viața rezervă succes chiar și celor mai analfabeți dintre noi.
Români e un exemplu elocvent.
La finalul materialului care face subiectul acestui text avem valorile, lumea bună, elevii de 10, ăia cu discurs pigulit. De ce-i difuzăm? Pentru că vrem să ne arătăm că mai avem o șansă. Dar știm că ăia buni n-au șanse p-aici. Și nu din cauza proștilor care acaparează puterea. Nu doar din vina lor.
Un procent din vină îl poartă și mediocritatea care arată cu degetul, dă cu shame și-n loc să repare prefere să compare, să râdă și apoi să se frustreze că nimicnicia ambițioasă s-a ridicat financiar/carieristic deasupra condiției intelectuale.
Tânărul din material se visează/vrea să fie bucătar.
Și cam are dreptate: la ce-i trebuie integrale ca să gătească? Da, pentru a atinge perfecțiunea într-un domeniu e bine să cunoști din toate. Un bucătar extraordinar știe și nițică geografie, un praf de istorie, totul asezonat cu literatură și desen. Dar poate că tânărul de la liceul de cartier, care n-a știut că Ierusalimul nu-i în Turcia, nu vrea să fie chef, Foa, Bourdain. Vrea să fie un bucătar care să-și permită o rată decentă la un iPhone nou și un weekend prelungit în Bulgaria în fiecare an.
E prea puțin? Cât de superior ești tu să-l judeci?
Ce încerc să spun în (deja) prea multe cuvinte e că-i o mojicie să compari mere cu pere. Da, sunt mere cu pere.
Și am pretenția (stupidă) ca presa să se ocupe de subiecte seriose: decalajul dintre licee, calitatea educației în funcție de cartiere, inegalitatea de șanse.
Nu că proștii se visează bucătari și nu știu fracții. Proștii ăștia conduc țara pentru că acum 28 de ani niște mediocri au preferat să râdă de ei și să-i compare absurd cu elita blazată care nu știe și nu vrea să prăjească un ou.
România nu pare să accepte bucătari simpli, chelneri simplu, oamenii simpli. Vrea absolutul. Dacă ne luăm după ce vor să sublinieze tipul ăsta de reportaje „jurnalistice” România merită chelneri care să-ți servească băutura împreună cu o analiză despre Jung și o sinteză epicuriană asupra picturilor lui Dali.
