Despre sportul de performanță și genul

În ultimii ani au explodat știrile despre sportivii transgender. De altfel, chiar acum câteva minute mi-a sărit în față o reclamă pe Youtube prin care un brand de produse sportive susține comunitatea de sportivi trans (cred că e Adidas). Zilele trecute era scandal în SUA pentru că o înotătoare trans doboară recorduri și domină competiția națională.

Cele mai multe discuții sunt în jurul persoanelor care s-au născut de genul masculin, eventual au și început să facă sport în această categorie, iar după câțiva ani și-au făcut ieșirea ca fiind femei și acum doresc să participe la competiții sportive pentru acest gen/sex(?).

De fapt, întrebare: probele sportive sunt categorisite după gen sau sex? Și cum e mai bine să fie?  

Problema este senzațional de complexă și nici până la ora asta nu pot spune că am o frântură de soluție (nu că mi-ar cere cineva asta). Pur și simplu îmi pare imposibil să împaci pe toată lumea fără să discriminezi pe cineva. 

Trec repede prin multitudinea de articole despre cum diferența biologică bărbat-femeie există/nu există, despre cum sportivii trans sunt eligibili dacă „mai taie” din testosteron, dacă e corect, etic, moral sau nu. Am auzit recent că s-ar rezolva situația dacă sportul ar avea două categorii noi: femei biologice și la liber. Dar „distracția” categorisirii o să continue și în deliberarea până la ultimul cromozom asupra a ceea ce este femeie. Iar în categoria liber o să ajungem ca în sporturile de echipe să avem și bărbați trans care, dacă nu sunt agresați de coechipieri/adversari, vor avea parte de puțină discriminare pozitivă (pe considerentul „în fiecare echipă de fotbal masculin trebuie să ai minimum X persoane care nu sunt cisgender). Cam ce am auzit că vor să facă la Oscar unde se cer/pun cote de diversificare în filme. 

Din nou, nu mă apuc să dezbat dacă-i bine sau frumos.

Riscul să atrag într-o discuție seacă tot felul de isterici, ori emotivi nerăbdători, e prea mare. Oricum risc să fiu prost înțeles doar pentru că mi-am permis să propun acest subiect de reflecție. 

Ce simt în schimb e că sportul ca divertisment e posibil să se schimbe foarte repede. În 10-15-20 de ani e posibil să-l vedem puțin altfel. Bine, fie vorba între noi, aștept dintotdeauna să apară fotbalul mixt, echipe în care să se afle și femei și bărbați. Mai ales acum de când sunt așteptate la păcănele și doamnele și domnișoarele. „Spune-mi doamna viciu la toată lumea”.

Dar acum, cu toate aceste discuții despre comunitatea trans, sportul o să devină un subiect de lungi dezbateri. Dacă X o să vrea să participe alături de Y pentru că se identifică cu Y o să fie o discriminare să nu-i dai voie. Dar în același timp e posibil ca X să beneficieze de un avantaj față de Y (asta dacă nu considerăm că X și Y sunt egali în toate). Unii Y se vor supăra că trebuie să concureze alături de X îmbrăcați în Y. Mai ales dacă pierd.

Deci?

Ne digitalizăm. Și sportivii de profesie se mută din arene în influencing digital. De ce să intri în niște scandaluri care-ți pot strica imaginea, ori să concurezi într-o competiție care te frustrează, când îți poți împacheta carisma și aptitudinea pentru o carieră în online. N-o să mai primești medalii, dar o să ai parte de o altă formă de recunoștință (bani, like-uri, inimioare). E bine? Nu știu. E ok? Nu știu. E posibil? Deja se întâmplă, sunt sportivi care-s cu mult mai activi și vizibili în social-media, comparativ cu domeniul în care se antrenează. Îi ajută carisma și în unele cazuri frumusețea. Unii au și o cauză.

Un răspuns

  1. Și eu sunt trans… Trans-economic. Adică sunt un sărac cu nevoile unui bogat. Și mă simt oprimat pentru că societatea nu îmi oferă ce vreau 😐

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.