Despre orașul panou și reclamele care nu locuiesc în el

Zilele trecute mă plimbam pe bulevardul Magheru din București. Pentru cine nu știe orașul asta înseamnă central. Ultra-central. Buricul târgului.

Magheru nu arată prea bine. Nu-i vina vreunui primar de acum. Bucureștiul e într-o degradare continuă și lucrul ăsta îl poți vedea foarte simplu prin două aspecte distincte: deteriorarea unor zone pe principiul teoriei ferestrei sparte și (auto)segregarea bulei bune în cartiere dormitor păzite de bariere și residence-uri pitite după garduri.

Bucureștiul se scindează la fiecare pas.

Magheru e un bulevard peticit. Ai câțiva metri de normalitate ca mai apoi să te izbească un aer de oraș părăsit. Pe bucățile murdare de zid, care ilustrează abandonul, sunt lipite afișe mari cu concertele care vor bucura urechile bucureștenilor. Imaginea e grețoasă și deprimantă.

Fețe zâmbitoare de cântăreți și cântărețe te invită să le dai bani și timp. Deasupra lor tronează amenințarea tencuielii care stă să-ți cadă în cap în timp ce te chiorăști să vezi locația concertului. Și oricum totul e trist pentru că hârtia afișului lui X s-a scorojit ca o unghie infectată peste alte straturi-afiș. Sub Delia e un Bănică și sub Bănică e vreun festival, iar sub el… e pedologie curată. Nu trebuie să reamintesc faptul că zidul ăla nu-i zonă de afișaj publicitar, ci doar un biet perete care nu mai poate susține decât divertisment spoit.

Oare dintre toți artiștii ăștia români care-ți zâmbesc de pe hârtii scorojite pe Magheru câți locuiesc în București? Și câți se plimbă vreodată pe bulevardul ăsta? Oare pe ei îi deranjează vizual? Fiind oameni ai artei (chiar dacă auditive) mă aștept să-i zgârie faptul că sunt părtași la urât. Fiecare Delia, Brenciu, Loredana sau Bănică pus în straturi pe garduri sau zidurile orașului compun o imagine tristă, urâtă, murdară. Electric Castle/Untold ș.a.m.d. îmi vând o lume de vis, liberă și frumoasă, dar îmi vomită sute-mii de afișe pe ziduri. Nu mai vorbesc de faptul că treaba nu pare eco, în virtutea unor mesaje și campanii eco pe care le mai desfășoară unii artiști și unele festivaluri.

Zâmbete murdărite de praful orașului, pe clădiri scorojite. Urât.

Eu, în locul vedetei lipite în cantități industriale pe ziduri, aș face puțin păr pe splină să mă văd atât de des, atât de nepotrivit și atât de nociv vizual.

Dar probabil că asta e buba când nu trăiești în orașul panou (Bucureștiul e un oraș-panou). Poate trăiești fizic pentru că ai patru pereți pe undeva (cel mai probabil într-un residence izolat), dar cu sufletul nu ești în orașul în care ai buletin. Îl străbați robotizat cu mașina și n-ai călcat niciodată pe trotuarele pe care le violezi cu afișele.

La fel și cu primarii.

E complet idiotic să votezi să-ți conducă orașul o persoană care nu locuiește în perimetrul pe care trebuie să-l administreze. Bucureștenii (grup din care fac parte încă din născare) au demonstrat de nenumărate ori că sunt indiferenți la astfel de cerințe de logică. Primarul poate să meargă cu tramvaiul doar în campanie și poate să admire urbea doar din mașină, în drumul acasă-birou. Acasă fiind undeva departe.

Și ca să subliniez și mai bine ce spuneam mai devreme mai am un exemplu.

Ieri eram la gara din Craiova. Vizavi de gară e un bloc înalt. De pe el îmi zâmbea Exarhu (în ultima perioadă Exarhu îmi zâmbește de aproape peste tot). Ce acoperea reclama cu Exarhu? O tencuială căzută, un bloc scorojit și cariat.

Nu-mi imaginez că Exarhu ajunge prea des pe la gara din Craiova, dar nu cred că e singura reclamă cu el care acoperă un urât. Și nu cred că e singurul a cărui față acoperă un urât al lumii în care trăim.

Mi s-ar părea minunat (aproape ireal) ca toate vedetele să se ralieze în jurul unei mișcări care să spună că nu-și mai doresc o țară în care urâtul să fie acoperit de fețele lor. Nu mai vor să fie proverbialul covor sub care se bagă mizeria. Să spună că ei merg, trăiesc, pedalează, conduc în orașul și în țara în care fac reclamă la tigăi, ulei, puncte și lichide și că nu-i măgulește faptul că-și găsesc fețele lângă ruine și gunoi. Ori că ei sunt parte din gunoi. Să arate că-s cetățeni și când nu fac campanii de bine. Campanii pe care le vedem pe panourile care, ironic, acoperă alte bube.

Altfel spus, să trăiască în orașul în care sunt panou.

2 răspunsuri

  1. Sunt de-acord, afișele de concerte sunt oribile și cu siguranță, ilegale.

    Dar ce înseamnă legal?
    Că am voie să arunc chiștoace pe stradă sau că nu există nicio consecință pentru aruncarea de chiștoace pe stradă?

    Sunt complet de acord cu teoria ferestrelor sparte, ar trebui să se dea amendă pentru orice. Și în programare aplicăm des această teorie, nu ai voie să lași gunoi în cod, fie el cât de mic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Texte pe mail: