Georgeisme
Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Despre mașini și posesorii lor

Din spatele volanului remarc mereu lucruri care ajung să mă fascineze și pe care le analizez mare parte din drum. Asta mă distrează mai ceva ca programul de la radio.

Așa că vă invit la următoarele observații:

  • Condusul de plăcere și viteza

Până acum toți iubitorii de viteză pe care îi știu mi-au spus că „le place să conducă”. Unul nu conduce cu viteză din silă de condus și din dorința de a ajunge mai repede la destinație. Călcarea pedalei vine de multe ori la pachet cu dragostea declarativă de a conduce, pasiunea pentru mașini, dorința de a sta la volan și (în unele cazuri) romantizarea schimbătorului de viteze: șoferul adevărat are cutie manuală. Doar așa „simți” taina condusului.

Eu văd lucrurile fix pe dos.

Dacă-ți place viteza înseamnă că ți-ai ratat cariera dacă ești pilot pe drumuri publice. Orice atitudine de Schumacher între semafoare e semn de vis neîmplinit și alimentare cu pipeta a unui ideal care, sincer, se poate realiza cu niște bani și timp pe un circuit specializat. Dar când ești și fudul și sărac te dai profesionist printre cazane SH cu numere de Bulgaria și pietoni speriați.

Eu chiar trăiesc o dilemă pentru că și mie-mi place să conduc. Doar că mie-mi place condusul de dragul condusului, nu al vitezei. Mi-a plăcut enorm să fac 9 ore de la Suceava la București, într-o vară, cu o medie de 70 km/oră, muzică pe gustul meu și o conversație plăcută.

Îmi e greu să văd plăcerea condusului când te întreci cu Waze-ul (unii văd o competiție cu aplicația și se zbat să ajungă la destinație cu 2-3 minute mai devreme decât arată Waze-ul). Unii au o întrecere cu propriul istoric șoferesc. „Anul trecut am făcut drumul ăsta în 3 ore. Acum vreau să scot cu 10-15 minute mai bine”. Nu știu ce fac cu timpul câștigat. Alții sunt în competiție cu ceilalți șoferi și vor doar să-i depășească. Să fie tot timpul în față. Moț. Cum să stai în spatele altora? Ești prost?

Într-o zi, din postura de pasager, am ajuns de la Comarnic la București în 37 (treizeci și șapte!) de minute. Pentru cine nu știe, Comarnic – București înseamnă vreo 111 kilometri. Faceți voi calculul.

Eu cred că dacă îți place să conduci îți dorești să te bucuri cât mai mult de experiența din spatele volanului. Dacă-ți place să raliu faci orice altceva, dar nu pe drumuri publice.

Pe mine m-a învățat tata una și bună: dacă găsești un camion/TIR care merge bine (legal, frumos, previzibil), stai după el cât aveți drum comun. Te apără de proștii de pe contrasens. Și dacă ești deștept mergi și la consum.

  • Centura de siguranță

Mari producători auto se chinuie an de an să facă mașinile mai sigure. Pun pe ele tehnologie cum nici nu visam acum 10-15 ani. Mașinile din 2021 sunt OZN-uri din multe puncte de vedere.

Cu toate astea, la semafoare și-n târguri găsești mereu pe cineva care vinde (și care e dispus să cumpere) un adaptor pentru centura de siguranță. Ce vorbesc, pe eMag îți poți cumpăra un bilet spre moarte cu 7-8 lei.

Voi vă dați seama cât de ridicol e totul?

Milioane în cercetare și inovație ca să-i ajuți pe oameni să moară mai greu și unii spun „nu pot cu bipăitul centurii” sau „nu pot să conduc cu centura pusă. Mă strânge/incomodează/jenează”. Poate că trebuie schimbat materialul din care e făcută centura. Ăștia mai sensibili la atingere să folosească o centură mătăsoasă cu inserții de intenții boeme și opulente. Nu știu, cei mai înclinați spre fashion să vină cu sugestii.

Cândva mașinile vor evolua atât de mult încât o să fie (aproape) imposibil să mai mori în ele.

Se discută de ani de zile de tehnologia prin care mașina să nu mai pornească dacă miroși a alcool sau nu porți centura (cândva un senzor va putea să vadă dacă porți centura sau nu). În acel viitor o să găsim cu siguranță un băiat care vinde un „adaptor” care să te ajute să conduci beat, fără centură, fără carnet, fără stres…

  • Testul de greață

Am mai discutat și cu alte ocazii despre faptul că din ce remarc românii nu învață să conducă astfel încât să fie confortabil pentru pasageri. Șoferul român te duce de la A la B, dar nu-ți garantează nimeni că n-o să vomiți. Ajungi la destinație repede, dar puțin palid.

Așa-i în viață, plusuri și minusuri.

Mi se pare lipsit de respect să conduci de parcă ai plimba cartofi, smucind pasagerii la fiecare curbă, depășire și stop.

D-aia mi s-ar părea grozav ca la examenul practic să ai în mașină, pe lângă polițist și martor, o gravidă. Dacă la finalul probei îi provoci grețuri prin modul în care conduci mai stai pieton. Mai învață.

Altfel spus, aveți grijă pe șoselele patriei. Mulți nebuni vitezomani și mulți „bătrâni” ca mine care vă pot enerva pentru simplul fapt că nu sunt în competiție cu timpul și viața.

6 răspunsuri

  1. Salutare George, ma bucur foarte mult de fiecare data când postezi un articol legat de mersul civilizat în trafic prin care, alături de ironia ta frumoasa, faci un pic de educație rutiera. Mi-as dori sincer ca mai mulți oameni sa iti urmeze exemplul si sa conducă civilizat.
    Sincer sa iti spun, eu sunt pasionat de viteza, însă locul în care îmi descarc aceasta nevoie este unul sigur, deoarece aleg sa „gonesc” în locuri special amenajate, precum circuitele din România (care chiar au niște tarife cat se poate de decente), competițiile de motorsport low budget (da, exista asa ceva, check Promo Rally Total, C.n. De Superslalom, etc.) si când îmi permite bugetul sa fac o aroganta si sa merg la o competiție de anvergura mai mare, precum raliul sa zicem.
    Mi-ar face mare placere sa iti prezint si tie toate locurile în care se poate „goni” cu masina în siguranță si de ce nu la niște preturi decente (o data ce mergi tare intr-un loc special amenajat nu iti prea vine sa ii mai dai pe strada), sa le aratam aceste oportunități intr-o forma sau alta si urmăritorilor tai si astfel sa facem din sosea un loc mai sigur și mai bun pentru toată lumea.
    Let me know daca iti surâde ideea 😁 .
    Keep up the good work!

  2. Salut, cred ca e important sa intelegem si motivele pentru care la noi in tara se conduce asa:
    In primul rand, nu se aplica sanctiuni (sau se aplica la intamplare). Locuiesc in Bucuresti si am vazut de nenumarate ori soferi facand manevre periculoase, precun taierea benzilor fara semnalizare chiar in fata politiei, fara repercursiuni.
    In plus, unele drumuri sunt atat de aglomerate si prost gandite incat conduc la frustrare. Frustrare care mai apoi se manifesta in condus agresiv. Sigur marea majoritate stiu sentimentul de a simti nevoia sa “ii dai tare” dupa ce tocmai ai stat la o coada 3 ore.
    Partea cu centura de siguranta si condusul baut nu au scuza.

  3. Pe toți pe care i-am cunoscut (inclusiv eu) după ce își iau permisul, în primele 3 luni până la 12* (sau
    până la primul accident) merg agresiv, fac depășiri riscante și bagă viteză excesivă. După se potolesc

    *După bidon, cu cât ești mai prost, cu atât sunt necesare mai multe luni.

  4. Că de obicei, foarte bine punctat.
    Am făcut Valea Oltului, 4 ani și așa am procedat: TIR în față, media de viteză 75 km la oră.

  5. In cei 11 ani de cand am permis am intalnit urmatoarele specimene in traficul de zi cu zi (oras/DN/Autostrada)
    1. Cocalarul bo$$ de bo$$ de Rumanie: in linie dreapta ii da sa ii sara bujiile prin capota iar in curbe reduce la un minim absurd de 20-30/h (a se citi in afara localitatii cand curba respectiva se poate lua lejer cu 60/70 chiar si cu „un amarat” de Logan care „e barca si se inclina de se rastoarna si moare Duamne Duamne in el”

    2. Sofer de DuminiCA CAre se supara atunci cand il depasesti si calca pedala de acceleratie in timp ce tu executi manevra de depasire;

    3. Acel print al soselei care doarme pe el, pune frane nejustificate si atinge viteza de croaziera intr-un ritm „supersonic”, acel zeu al soselei care tine coloana km intregi pentru ca el vrea sa mearga cu 30-40 de km/h sub limita maxima legala pe un drum cu o singura banda si dunga continua pentru ca el vrea sa mearga la consum sau pur si simplu nu ii pasa de cei din spatele lui care poate vor sa ajunga intr-un timp normal la destinatia finala.

Dă-i un răspuns lui Stef Raita Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.