Georgeisme

Nu-mi e frică de Doamne-Doamne, ci de Femei-Femei

Despre jurnalism și jurnaliști

Scriu gândurile astea după ce le-am rumegat în minte vreo două săptămâni. Așa fac mai nou, încercând să nu mai scriu sub impuls. Țin o idee în cap până o întorc pe toate părțile și dacă nu ajung s-o consider greșită, ori fumată, o mai arunc și pe aici. 

Dedic cele de mai jos tuturor jurnaliștilor, apropiați sau nu, care încă se mai spetesc să facă rahatul bici prin locurile pe unde au reușit să intre și să poarte o legitimație de presă. Vorbele cred că-s utile și celor mai tineri care se visează jurnaliști și idealizează meseria. Ce mă împuternicește să emit păreri? Faptul că de școlarizare-s jurnalist, am practicat, observ fenomenul și nefiind afiliat emoțional sau fizic pe la vreo fițuică îmi e simplu să fiu sincer și intransigent.

Din capul locului trebuie menționat că presa aia bună, la modul general, n-a existat niciodată. Mici firimituri de jurnalism bun și sănătos s-au tot perindat prin istorie, dar în cazanul uriaș al titulaturii și tocanei de presă putem spune că lucrul bine făcut reprezintă cel mult o cută de morcov. 

Am mai emis o astfel de generalizare pe Twitter și mi s-au supărat unii că „pun răul înainte” și că, de fapt, e mult mai mult bine în jurnalism. Poate chiar cel mai mult. Cred că respectivii uită de jurnalismul local, jurnalismul de masă, jurnalismul de balast online, jurnalismul cu interfață bună dar spate nasol ș.a.m.d.. Două-trei publicați, o emisiune TV, vreuna radio și încă o mână de oameni dedicați nu fac față cantității impresionante de nimic jurnalistic.

Să nu uităm că presa macro are un patron.

Și de cele mai multe ori patronul are o agendă. Și agenda telefonului e plină de prieteni, politici sau nu. Din momentul în care angajatul patronului macro nu poate prezenta nimic de rău despre amicii din agenda patronului macro nu mai discutăm de jurnalism bun. Chiar și omisiunea este o formă de protejare. 

Iar dacă patronul macro e băiat de comitet și n-are prea mulți prieteni e (foarte) posibil ca jurnalistul onest să nu poată spune adevărul despre firmele care plătesc calupurile publicitare. Pe la câte televiziuni ați văzut să se dea nume și prenume de cancerigene, să se ridice probleme de sănătate publică arătând ce firme nu-s sănătoase, ori să se verbalizeze numele buticurilor pe unde colcăie șobolani printre rafturi? Se blurează logo-uri, vezi cel mult coduri de culoare de brand și orice român trebuie să analizeze cui aparțin elementele mici presărate prin cadru. Că dacă se dă cu vorba rea se pierd niște mii de euro din reclamă.

Sunt trusturile fierte pe sănătatea audienței până la primul calup publicitar, loc unde se calcă pe bombeuri medicamentele, pariurile și compulsivitățile alimentare. „Ne revedem iar la emisiunea noastră grijulie, dragi și mult iubiți telespectatori. Nu uitați să nu consumați produsele cancerigene ale căror nume nu le putem da, dar le vom promova în următorul calup publicitar”.

E complicat, sunt bani mulți.

Corect, nici audiența nu plătește. Mai singurele mostre de jurnalism de calitate trăiesc numărând încasările cu magnetul, cerșind banii din care să plătească anchete, reportaje, salarii și tehnicul. Audiența masivă e obișnuită să nu scoată bani din buzunar pentru că-ți vor spune arogant că plătesc prin simpla prezență, rămâne s-o monetizeze receptorul cum crede de cuvință. Dacă receptorul o va monetiza promovând cancer… „aia e, oameni suntem”. Și oricum, majoritatea consumatorilor și doritorilor de presă de calitate își dau ochii peste cap dacă văd texte lungi.

Oamenii sunt și ignoranți, d-aia subiectul colectării de date a ricoșat din timpan ca ironia din cocalar. 

Dar revenind la jurnaliști.

Eu cred că un jurnalist bun într-un trust/televiziune/context mizerabil e un rău cu mult mai mare față de un jurnalist rău într-un trust rău. Un jurnalist bun va da mici, dar valoroase, semne de normalitate și bine într-o mare de rău. Iar asta va lăsa impresia constant că „nu e chiar așa nasol”. Dar e. Și e foarte inteligent ca o groapă de gunoi jurnalistică să-și țină aproape puținele exemplare de calitate pentru că alea conferă credibilitate. 

Știu și urmăresc un reporter foarte bun care făcea constant reportaje de calitate pentru o televiziune balast. Îmi e ciudă că și-a consumat resursa mentală ca să aducă puțină lumină printre informații despre Nimeni și Nimicuri. Că dacă nu era el poate era mai clară pubela. Bine c-a plecat spre (sper eu) mai bine. Sper să-l urmeze și alții.

Discursul jurnaliștilor de calitate din contextele mizerabile care spun „noi vrem să arătăm că se poate și bine” (și variațiuni pe temă) nu fac decât să tragă-n ciocolată rahatul care le fundamentează locul de muncă. 

Un exemplu: cunosc o jurnalistă bună, talentată, pasionată. Lucrează într-un trust infect. N-are unde altundeva că-i piața mică oricum. Își face treaba cu demnitate și livrează câtă calitate poate pentru mizeria respectivă. În jurul muncii ei, 90șiceva% din restul timpului de emisie al postului, e ocupat de penibili, penali, fata-lui/băiatul-lui, fake-uri. E un sentiment inegalabil de scârbă să știi faptul că munca ta e asociată cu tot felul de exemplare. Dar asta-i realitatea. 

De curând discutam cu o fostă profesoară de la Jurnalism care-mi cam scuza faptul că cea mai importantă sursă de sport din România trebuie să dea și balast-onanistic pentru că „trebuie să trăiască”. Lipsa asta de demnitate-n meserie, oferirea de balast pentru că trebuie, e și motivul pentru care nu există presă de calitate. Că tot tragi de linia lui „trebuie să trăim” până ajungi să ai ziua și știrea despre iubita de fotbalist, impresara sexy și alte masturbări informative. E teama ca nu cumva rozeta sporturilor să piardă audiența în detrimentul vreunei bombe informative care dă mai mult PornHub cu iz sportiv.

Și apoi te întrebi de ce nu-ți înțeleg oamenii analizele pertinente. Păi le-ai dat constant conținut lejer, pe care să-l servează din poignet. Și rezultatele se văd în câțiva ani, nu de azi pe mâine. Consumatorul legumificat de azi nu-i rezultatul presei de ieri, ci al copro-jurnalismului livrat în 10-20-30 de ani de „trebuie să trăim”.

Și până acum am vorbit doar de jurnaliști buni în contexte rele.

Dar dacă deschizi site-uri de presă/televizorul o să vezi o armată de inapți și inapte care nu știu să scrie, nu știu să gândească. Nici nu mai vorbesc de faptul că o mare parte din jurnaliști nu citesc. Nimic. Beletristică, istorie, politică, nimic. Deschideți Instagramul, o să îi vedeți pe mulți jurnaliști fiind modele p-acolo. Când să citești între story-uri? 

Și vreți să vă cred că jurnaliștii ăia care bagă microfonul în sufletul victimelor nu-s analfabeți? Că sunt.

Dacă nu te oprește vreun instinct în a pune întrebări victimelor unei situații ești un imbecil. Nu e nimic jurnalistic/informativ în a băga obiectivul în ochi înlăcrimați și a stoarce o declarație îndurerată. E cel puțin de prost gust. Cea mai cât de cât informație o primești de la omul dispus s-o ofere. Altfel e nimic.

Iar „jurnaliștii” de monden sunt o specie cu totul aparte. Că dacă ăla-i jurnalism înseamnă că satele românești sunt pline de jurnaliști. Bunica mea era redactor-șef pe monden la ea pe stradă. Trebuie să ai o colosală încredere în tine și să-ți placă enorm mirosul propriilor secreții dacă te consideri jurnalist alergând după chiloții altora. Ești zero informativ. Agregator de bârfe. Pubelă de panaș. 

Ba chiar am râs zilele trecute când Dan Capatos spunea într-o postare de Facebook că-n caz de război el pleacă din țară și nu luptă pentru România pentru că „politicieni” și cât de nașpa-i România. Bo$$, ai contribuit la problemă! Ești parte din problemă. Ai alimentat contextul cum s-au alimentat unii auzind că se face benzina 1 Bitcoin. S-a prostit poporul cu televizorul, de unde „politicienii” pentru care n-ar lupta Capatos. Aia e, o să lupte Viorel&Vulpița, știi ce zic?

În încheiere, dacă vă doreați și un sfat, e să vă lipsiți cu dăruire de aproximativ 99% din ce înseamnă presă (națională/internațională). Informațiile bune au oricum nevoie de timp pentru confirmare. Nu-mi vine să cred că mi-am petrecut ani de zile din viață ascultând „breaking-news”-uri la foc automat, crezând că-i relaxant să am televizorul deschis pe X post de știri. Masochism.  

Sunt o mână de newslettere online la care vă puteți abona cu încredere (începând cu Pressone, DOR, BBC, Ground News și-s sigur că mai știți și altele). Câteva reviste fizice/online care merită atenția voastră (le știți, nu le fac eu reclamă aici). Altfel televizorul merită deschis doar pentru Mezzo, Paprika TV și dacă vă place fotbalul/vreun alt sport (eventual vizionat fără sonor). 

Iar despre radio… nu știu, mie-mi place playlistul meu, ori liniștea gândurilor mele. 

Consumul de jurnalism de proastă factură dăunează grav sănătății. Aveți grijă de voi.

5 răspunsuri

  1. Puteai sa spui direct Alex Nedea, cred ca toata lumea s-a prins. Iti impartasesc opinia, totusi e un lucru bun ca s-a putut dezvolta, chiar daca sunt convins ca fara sa-si dea seama a fost manipulat intr-un fel sau altul. Atata timp cat ai principii solide si un stomac plin (sau de otel) poti sa rezisti intr-un mediu obscur.

  2. E un cerc vicios. E greu să formezi jurnaliști buni când ai 2-3 modele la nivel de țară în 30 de ani, iar învățământul e la pământ. După ce termină facultatea, proaspeții absolvenți vor avea în față potențialul unui salariu de 2000 de lei net, plătiți pe drepturi de autor. Asta dacă-s în București. Și te miri că nu știu să scrie. N-ai de ce să te miri. În 2022 nu poți angaja oameni să scrie lucruri în limba română pentru 2000 de lei pe lună, bașca să ai și pretenții despre ce și cum să scrie. Și totuși, există acele pretenții.

    Între timp, publicul vrea tot conținutul din lume oferit gratis și pe tavă. Neapărat gratis, neapărat tot, acum. Mai multe poze, să fie și video, cu orice, la minut și la secundă. Dar fără bannere, fără branding de homepage, fără reclame deloc, ei oricum își pun adblocker, noi suntem nenorociți cu site-ul ăla că vrem să arătăm reclame și facem bani pe cârca lor.

    Oricum o dai, ceva trebuie să meargă prost aici. Ce calitate să vrei când este gratis? Și dacă nu dai nici măcar cât costa un ziar înainte, unde să zicem că puteai emite pretenții (măcar aveau corector – ziarele serioase încă au corector) de calitate. Dar când plătești cu clickuri, ce vrei să primești, mai exact?

    Ar fi sinucidere în business să îți faci un site quality, cu jurnaliști experimentați și bine plătiți, dar fără să știi ce faci și să ai puțin noroc. Altfel, nu apuci să dai faliment, că îți pleacă toată echipa când nu mai poți plăti salariile.

    Și ghici ce, nu le vei putea plăti, că nu vei avea bani din reclamă. Sau poate rămân din convingere câțiva și trăiesc la limita sărăciei. Dar tu știi asta, dacă zici că ai fost jurnalist.

    Ce jurnalism vrei să mai facă ei dacă nu au bani nici să treacă strada? Îi ameninți apoi că-i dai afară dacă nu face site-ul mai mulți unici și mai multe afișări, că suntem țară cu CPC și CPM mic… Publicul e de vină, că e prea sărac!
    La o adică, ai o sută de studenți care vin să-ți scrie gratis o lună, în practică, nu-i așa? A, stai, nu-i așa, că nu știu să scrie corect nici studenții, că nu i-a învățat nimeni la școală. Și tot așa, în cerc, până când se tot strânge cercul și nu mai rămâne nimic, sau rămâne un simulacru de presă.

    La fel ca politicienii, presa este oglinda unei țări. Nu ai de unde să iei public quality când toate ziarele și televiziunile se concentrează pe un patron de club de fotbal și oamenii se uită la asta sau dau click pe știrile despre el. Iar acesta e doar un exemplu. Dureros.

  3. Nu publica asta, că e pentru tine, în caz că vrei să faci un articol de follow-up pe temă.

    Uite, un anunţ de angajare la o publicaţie> https://www.facebook.com/groups/1468604586725661?multi_permalinks=3061377577448346&hoisted_section_header_type=recently_seen
    Îţi pun aici copy-paste, te las pe tine (dacă ai chef, evident) să le dai un mail şi să întrebi de salariu. Eu estimez un maxim de 2500 de lei, dar nu cred că îţi va spune asta fără interviu. Ba chiar vor insista să faci un interviu cu ei şi să discutaţi pe subiect, ca apoi să îţi promită marea cu sarea.

    „REVISTA BUSINESS REVIEW ANGAJEAZA REDACTOR ONLINE/JURNALIST(A) (ENTRY LEVEL).
    Salutare tuturor, am zis sa postez aici un mic anunt inainte de a lista job-ul pe platformele de specialitate, un fel de mica exclusivitate pentru grup 😁
    Ce cautam? Un redactor/jurnalist junior, la inceput de drum, pentru site-ul nostru https://business-review.eu/
    Candidatul perfect:
    ✔️ Limba engleza, scris si vorbit, nivel avansat (foarte important, chiar obligatoriu);
    ✔️ Capabil de a face research pe diverse subiecte;
    ✔️ Eficient si elocvent in scris, bune abilitati de content și copywriting, structurare si prezentarea informatiei intr-o maniera cat mai clara, atat pentru articole de dimensiuni medii sau mari, cat si pentru copii scurte pentru social media, website, newsletters, etc.;
    ✔️ Personalitate flexibila, pozitiva, cu bune abilitati interpersonale;
    ✔️ Implicat si inventiv;
    ✔️ Dorinta de a invata si a creste in acest rol;
    ✔️ Cam atat, desigur alte caracteristici pot reprezenta un avantaj, cum ar fi abilitati de SEO, experienta/studii in diverse sectoare importante pentru publicatia noastra si/sau in redactarea de stiri/articole in engleza.
    Ce va face candidatul perfect?
    ✔️ documentare si redactare de articole de stiri pentru site-ul Business Review (continut nou in fiecare zi);
    ✔️ Distribuirea articolelor in social media (Facebook & LinkedIn)
    ✔️ monitorizarea stirilor locale si internationale din mediul de business;
    ✔️ crearea si trimiterea de newsletters (BR Daily – zilnic);
    ✔️ participarea la diverse conferinte de presa (online sau fizice);
    ✔️ realizarea de interviuri;
    ✔️ participarea la evenimentele Business Review si ale partenerilor acolo unde va acoperi discutiile din paneluri si va sustine scurte interviuri cu speakerii si partenerii;
    ✔️ publicarea online a articolelor din revista print si a altor editoriale, analize, interviuri, etc. ale colaboratorilor Business Review;
    ✔️ colaboreaza permanent cu coordonatorul site-ului si echipa de sales & marketing pentru a implementa strategia online a publicatiei;
    Ce oferim?
    Pe langă un salariu competitiv si diverse beneficii, iti oferim sansa de a face parte dintr-o echipa dinamica si creativa, cu un program de lucru flexibil.
    In prezent, postul este full-remote, urmand sa se faca tranzitia catre un model de lucru hibrid. Exista insa situatii in care este nevoie si de o deplasare „in teren”, fie la evenimentele noastre (lunare), fie pentru diverse conferinte de presa sau interviuri (ocazionale).
    Este o oportunitate excelenta pentru a invata mai multe despre lumea afacerilor, de a intra în contact cu lideri din mediul de business si de a-ti dezvolta abilitatile de scriere si cercetare, networking si de a-ti extinde reteaua profesionala.
    Daca sunteti interesati sau cunoasteti pe cineva care s-ar potrivi acestui rol, PM sau mail la [email protected]

    Baftă!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.