Mă simt foarte îndreptățit să-mi dau cu părerea despre Cluj. Nu doar pentru că nu-s clujean, deci văd totul din afară, dar mai sunt și bucureștean, deci văd totul de departe. Și nu doar că-s bucureștean, dar într-un concurs de „Cine urăște mai tare Bucureștiul?” m-aș bate lejer pentru prima poziție. Așa că-mi e greu să cred că mă poate acuza cineva de parti-pris-uri pentru cele ce urmează.
Eu am cochetat mult timp cu mutatul la Cluj.
Inițial voiam să dau la jurnalism la Cluj, dar s-a lipit un loc de muncă de mine și am zis că e mai importantă experiența în câmpul muncii. Apoi m-am luat cu altele și n-am mai ajuns la Cluj decât cu show-urile de stand up (deci pentru o noapte din când în când).
De la București am trăit mereu cu impresia că la Cluj e altfel, duduie viața bună, e totul verde și frumos, lumea civilizată de te scuipă trotuarul dacă nu scoți pălăria în fața doamnelor și producția de ITiști la hectar e la cote ceaușiste (nu știu de ce consideram asta un plus pentru mine, probabil unde mass-media îți pompează legătura IT=evoluție socială). Altfel, trei ITiști la doi clujeni.
Acum vreun an m-am oprit pentru o cafea în Cluj și m-am întins la vorbă cu un prieten care mi-a explicat, în cuvintele lui nervoase (și prea grăbite pentru un clujean), că ITiștii au distrus orașul, ducând prețurile absurd de mult în sus. Artificial. El a folosit mai multe înjurături, dar vorbea de gentrificare. S-a făcut mult apel la „Dumniezo” și ce să le facă ăl de sus celor menționați.
Acum am ajuns iar la Cluj, de data asta pentru a sta mai multe zile (cu ocazia TIFF-ului), și pot să spun că lucrurile nu-s chiar așa. În general nu-s chiar așa.
Orașul nu e așa verde și eco cum transpiră în (social-)media. Nu se dă lumea pe bicicletă „ca-n Amsterdam” cum citisem cândva pe un Facebook că se întâmplă în miezul Transilvaniei. Ba chiar e trafic și mașina pare o opțiune și pentru cei care au de mers 20-30 minute pe jos. Miroase a gaze de eșapament și ocazional (dar mai rar comparative cu Bucureștiul) se claxonează, înjură și conduce agresiv. Fie, poate nu-s clujenii ăia nervoși și gherțoi (top 3 nesimțiți în trafic aveau numere de înmatriculare de București și Bistrița), dar un oraș jmecher atrage tot felul de oameni. Bucureștiul nu e (doar) plin de gherțoi, ci și atrage gherțoi. Orașele care oferă oportunități atrag oameni care caută oportunități. Orașele care lasă impresia de oportunități atrag aceeași oameni. Asta se întâmplă și la Cluj. Atrage tot felul de oameni. Și ei își pun amprenta și asupra localnicilor. Pe unii îi transformă. Alții erau ei gherțoi locali. Mai ales ăia care-s politicos-agresiv. E un stil al unor clujeni de a da „bună ziua” (mai ales regățenilor) de parcă…
Cum spunea un amic comedian: „la Cluj e lumea educată. Nu vezi pe pereți <<Muie Steaua>>, ci <<Felație Steaua>>.”
Altfel, simt că locuitorii din Cluj s-au dus pe fenta propriului PR.
Cu totul, cu aroganța unora dintre ei (o vezi, o simți), cu modul în care se compară cu bucureștenii și-și compară orașul cu Bucureștiul. Nu există comparație între Cluj și București. Nu poți compara un oraș de mărimea și intensitatea Bucureștiului cu un oraș în care (aparent) nimeni nu doarme când ăia de la Untold dau muzica mai tare. Poate că la Cluj se dă mai des „bună ziua”, dar altfel e un oraș mult mai mic.
Și nu e o jignire, dar e o realitate. Și din păcate, neacceptând realitatea din teren, clujenii își fac rău singuri privindu-și orașul în concurență cu Bucureștiul.
Dacă oficialii dau din PR impresia că în Cluj totul e la superlativ, „nu ca la mitici”, le e mult mai ușor să-și justifice creșterile. „Normal că e chiria scumpă, dar aici e Cluj, nu ca la București…”. Doar că e o falsă superioritate (de calitate, oportunități șamd). Practic, plătești extra pentru o proto-capitală. Dacă vrei acei diferențiatori pe care îi promite Clujul (în contra-București) te duci (încă) în Timișoara, Oradea sau Sibiu. Fie, bagă degetul și-n Iași. Dar Clujul nu livrează ca-n broșură.
Ba chiar face greșelile capitalei (cu toate că are șansele unui avans și poate vedea unde s-a greșit la București). În Cluj s-a umplut de mașini. În Cluj, plimbându-mă prin spatele blocurilor din Mănăștur, am fost surprins să văd ce nu mai există în București de ani de zile: garaje de beton. Alea de care bucureștenii s-au lepădat cu scandal acum mulți ani. Am aflat că și clujenii au o relație strânsă cu ele. Și cu mașinile lor. De altfel, orașul nu are destule spații verzi și pe biciclete vezi același % de hipsteri ca-n orice alt oraș din România, raportat la populația totală.
Florești este greșeala Popești-Leordeni copiată la indigo. Și până una alta, Bucureștiul nu-mi amintesc să aibă o eroare emoționalo-istorică precum Pata-Rât.
M-am plimbat și prin cartierul (nou?) Bună Ziua (strada Bună Ziua și celelalte). Oamenii ăia n-au trotuar. Plimbă copiii pe jos „ca la București”. Dar la prețuri de Cluj. Și canci parc. Păi ce facem… chiar așa, ca în Sectorul 5, scoți copilul la picnic în cimitir? Cimitirul Israelit ca să fiu mai geo-precis. Dacă ai „arfe” de Cluj (deci anti-mitici), dar stai ca la Nicolae Teclu… nu știu. (Nicolae Teclu are metrou)
Dar în materie de PR orașul se (auto)vinde scump. Scump pentru clujeni și dezamăgitor pentru cei din afară care apucă să vadă și să afle mai multe dedesubturi. Dar e un deserviciu pentru cei de acolo să trăiască într-o competiție cu Bucureștiul. Pe ei îi costă la portofel. Și atâta timp cât își pompează în ei că „la noi la Cluj” o să fie mereu convenabil să fie totul scump. Probabil nu văd de munți că trăiesc la fel ca miticii.
Cine vă dă încredere în voi vă prostește. Pe banii voștri.
Și știu că ne plac exemplele anecdotice, chiar dacă ele au 0 valoare socială de cele mai multe ori, dar în cele 5 zile de Cluj am avut parte de cea mai proastă experiență UBER/taximetrie de când mă știu.
Nu mai spun aici ce s-a întâmplat, dar dacă-l știți pe Silviu Cristian să-i spuneți că gherțoii de „ride-sharing” din București n-au ars etape. Au fost gherțoi pe taxiurile de la Gara de Nord, au fentat străini la aeroport, au negociat prețuri în noaptea de Revelion. În Cloj nu poți să sari de la „la noi lumea e civilizată” la meltenisme colerice. Sper că ai avut un episod în seara aia, că altfel îți doresc o altă carieră. Eventual să începi să sapi la metroul ăla.
Închei cu ce am auzit că le place clujenilor să-și spună: „la Cluj e fain”.
3 răspunsuri
Am facut armata la Cluj, în Someșeni, între anii 1983-1984. Și atunci locuitorii Clujului îi urau pe bucureșteni. Ce m-a uimit atunci e că și moldovenii pripășiți pe acolo trăiau complexul superiorității clujenilor! Am fost un pic în vizită pe acolo prin 2017! Era o înghesuiala pe străzi ca în București! Lîngă unitatea militară, neschimbată, apăruse Pata Rât! Gropa Glina se închisese demult!
Măi, nu știu de alții, că eu nu-s nici clujean, nici bucureștean, dar am fost și-n Cluj, și-n București. Și o fi scump la Cluj, dar holy fecale dacă nu e diferență mare între viața acolo și viața din capitală. În primul rând, în Cluj n-am avut norocul să-mi tragă taximetriștii țepe, dar în București cam de fiecare dată mă minunez cum aranjează domnul șapca peste taximetru să nu văd eu cât îmi ia de la aeroport la gară. Și se conduce cam nasol în Cluj, dar comparativ cu București șoferii sunt chiar oameni ok. În București am văzut șoferi izbind cu ambii pumni în volan la intersecție ca gorilele; nervi de-ăia de abur de crack-cocaine, cu ambalat mașina la modul amenințător și apropiat cu bara de ușa celuilalt la doi centimetri în semnul universal al lui ”vezi că trec peste tine”.
N-am vizitat eu viața de noapte în niciunul din orașe dar ce-am observat pe stradă e că oamenii sunt mult mai calmi și mai binevoitori în Cluj. Poate și pentru că e mult tineret. Parcuri multe într-adevăr n-am văzut prin Cluj, cafeaua e la preț de București (dacă nu mai scumpă). La capitolul curățenie/ordine Clujul însă bate Bucureștiul de departe. În Oradea (de unde tastez acum galant la tastatura mea albă și imaculată) nu vezi câini vagabonzi pe stradă. Poate să fi văzut unul în ultimii 4-5 ani. Nici în Cluj n-am prea văzut, sincer să fiu. Dar în București e cumva obicei să te aștepte haita la intrarea în Gara de Nord. Practic fiecare călător e acompaniat la ieșire de un maidanez. Stau acolo în haită și așteaptă veseli călătorii. În București n-am mai fost de vreo 5-6 ani (cred), dar bănuiesc că drumul spre șinele din Gara de Nord (ăla flancat strategic de învârtitori de kebab și șatre mobile) arată cam la fel și are același scop: de a-ți aduce aminte pe ultima sută de metri de unde scapi. Dar poate n-am avut eu contact adecvat cu partea aia mai mișto a capitalei. Pe de altă parte nici prin Cluj n-am perindat atât de mult cât să pot să zic că am văzut ceva dincolo de centru, gară și bizarul Mănăștur.
Oricum – dacă ar fi să aleg între București și Cluj e clar pentru mine ca lumina zilei că rămân în Oradea. Unde murim de foame, dar murim așa – pe bănci noi și printre mașini RER electrice. Dacă credeai că vine vânt de pizmă dinspre Cluj spre București, în Oradea salutăm oamenii din buric de țară cu ”Sok sok erőt, egészséget, bekességet, boldogságot”. Așa – din principiu; chit că ne e cam greu s-o stâlcim pe maghiară, dar depunem un efort pentru ei pentru că rar vezi prin zona asta ochi bulbucându-se cu striații roz pe margini, gata să-și verse gălbenușul pe obraji ca atunci când aud miticii maghiară.
Eu sunt din cluj, si da, confirm tot ce ai zis mai sus. Plusez pentru bolt – 3 din 3 scarbe din varii motive. Si as inlocui „la cluj ii fain” cu: „la cluj ii scump”