Despecializarea la îndemână și marea provocare de consum

Mă gândeam zilele astea că prin tot orașul au început să apară cafenele mici, de specialitate, unde pentru un preț decent (4-10 lei) poți să bei o cafea bună. În unele cazuri foarte bună. La mine-n cartier e o astfel de cafenea unde pentru câțiva lei primești ceva cu mult peste ce ți se servește în „cafenelele” cu marketing, logo și apartenență la grup de succes.

Zilele trecute am citit un editorial foarte bun din Libertatea despre ce s-ar întâmpla dacă am cumpăra haine mai rar, mai bune și mai scumpe.

Într-un episod mai vechi din Family Guy e o scenă când Lois (mama) se duce la cumpărături cu Stewie (mezinul) și piciul are o observație genială într-un hipermarket: „wow, putem cumpăra mâncare din același loc de unde luăm cauciucuri, haine și detergenți!” (citez din memorie).

Convinși că „simplu” este egal cu „mai bine” am ajuns să ne bucurăm cu toată gura (ori cu gura larg deschisă pentru a băga în ea mai mult, mai ieftin, mai la ofertă) de faptul că avem tot ce ne trebuie la îndemână.

Societatea zilelor noastre trăiește un profund extaz pentru că găsește în aceeași hală tot ce vrea (și ce nu știe că vrea). Și cu cât în hală apar mai multe lucruri cu atât e fericirea mai mare. De ce să mergi după X undeva unde se vând doar X-uri, când ai X, Y, Z-uri sub același acoperiș, le înghesui în același coș și termini toată treaba dintr-un foc?

Problema când cumperi X, Y, Z-uri din același loc e că scade simțitor calitatea. Și undeva pe traseul producției ceva se gâtuie dramatic, fie că vorbim de exploatarea mâinii de lucru, de calitate, ori poluare. Undeva ceva suferă cu siguranță. Nu se poate altfel când vorbim de volum.

Într-o lume cine știe cât de îndepărtată o să avem chiar TOT sub același acoperiș. Super-hiper-ultra-marketuri unde intri pentru tot ce ai nevoie, ori de unde ridici tot ce ai nevoie (convenabilul serviciu de „comandă pe net – ridici la tejghea”). Asta în timp o să omoare orice formă de business alternativ și specializat. Brutăria o să-ți moară. La fel și cafeneaua, marochinăria, măcelăria ș.a.m.d.. Nu vor putea lupta cu marketingul agresiv și tentația „lejerității”. Și să nu uităm și de aspectul curieratului masiv. Deja știu oameni care-și comandă acasă tot dintr-un hipermarket. Asta înseamnă că lumea o să fie compusă din oameni care lucrează în spații (acasă?) și oameni care livrează cele necesare celor care lucrează.

Mai glumeam eu zilele trecute că viitorul o să fie al IT-iștilor și al celor care vor distra/servi IT-iștii.

Am avut acum ceva timp o discuție similară cu cineva despre ce înseamnă mega-imagearea din București. Găsiți textul aici, nu mă repet.

Viitorul are multe pe cap, dar am două bube de care sunt profund interesant și abia aștept să văd cum se vor rezolva:

1. Când o să fie 100% implementată despecializarea lejeră, fenomenul prin care consumatorul va lua totul dintr-un singur loc, fără competiție reală, fără opțiune specializată și cu impresia că beneficiază de maximum de calitate posibil (eventual marketat ca fiind „gustul de altădată”, „ca la bunica”, „de acasă”, „ca pe vremuri” și variațiuni pe temă). Poate că deja se întâmplă asta din moment ce comandăm aproape TOT din hale și TOT-ul e ștapilat ca fiind „autentic”, „#pebune”, „ca la bunica”;
2. Cum și cine va convinge masele frustrate/calice că e mai bine/frumos/sănătos să repare ceva-ul stricat și nu să cumpere ceva nou care poate vine și la o ofertă? Cine și cum va rupe legătura dintre progres și hiperconsum?