Cum putem păstra altarul inocenței copiilor?

Acum două seri, la Antena 3, am văzut ceva ce mi-a plăcut. O dezbatere cu telefoane în direct pe subiectul „educație sexuală în școli”. Evident că emisiunea a avut și hibe, dar cum la celelalte televiziuni nu vedem așa ceva putem spune bogdaproste și „bine Gâdea!” (uite ceva ce nu credeam c-o să spun vreodată).

Emisiunea a prins bine. M-a ajutat să înțeleg în ce țară trăiesc.

Invitații? Părintele Calistrat (influencerul BOR-ului), personaj care a dat emisiunii aerul ăla pe care-l vedem la emisiunile din țările arabe unde un reprezentant al islamului vorbește în secolul 21 despre cum femeile nu pot face X, gravitația nu există ș.a.m.d.. Părintele Calistrat a ținut steagul creștinismului sus încercând pe cât posibil să arate că încă n-am ieșit din secolul 15. Felicitări pentru devotament.

Titus Corlățean, senator PSD, a fost pe val. A vorbit ca un adevărat politician, adică nimicuri, vorbe atent gândite astfel încât să umecteze cei care-l țin la putere prin vot. A spus multe porcării (cam 99,9% din tot ce a zis, singurul lucru profund adevărat fiind „bună seara” la început de emisiune), dar mi-a rămas în minte cu următoarele observații:

• „copilăria este foarte importantă și trebuie să păstrăm inocența ei, să nu-i distrugem pe copii” – am parafrazat. Ce voia Corlățean să zică e că-i distrugi pe cei mici dacă-i înveți cum se pune prezervativul, cum se rămâne gravidă etc. El crede că viața unui om se distruge prin educație, nu prin mizerii politice. Inocența unui copil se distruge când îl blestemi să trăiască într-o țară condusă de tituși. Dacă știe să pună un prezervativ pe penis e chiar un plus într-o țară PSDizată;
• „la o școală fetițele au fost puse să se uite la un trandafir căruia îi cădeau petalele și la un boboc. Și au fost întrebate cum vor să fie ele când se mărită/se îndrăgostesc” – parafrazez din nou. Ce voia Titus (ce nume predestinat) să spună e că… s-a înțeles. Lucru valabil și pentru politică. Și-n politică am vrea boboci. Din păcate suntem nevoiți să suportăm toate buruienile. Aș spune „se știu ele”, dar îmi e teamă că nu cunosc taina auto-cunoașterii.

Tot în emisiune a fost și Gabriel Diaconu, psihiatru. De altfel și singura prezență rațională din tot panoul. Cu el n-aș vrea să joc niciodată poker. Modul în care și-a păstrat calmul și faptul că n-a izbucnit în râs ascultând toate bălăriile spuse de Corlățean, Calistrat și unii dintre cei care au dat telefoane… a fost inuman. La final de emisiune, când a intrat pe fir și Mircea Badea și a început să facă ce poate, Gabriel Diaconu era stană. N-am văzut niciodată mai multă expresivitate la un om care nu vrea să transmită cât de greșit e tot ce se întâmplă în jurul lui.

Și mai era și o avocată-n emisiune, dar n-am aflat cine era și după vestimentație mi-am dat seama că nici nu merită efortul.

Tonul general al dezbaterii a fost că-i greșit ca cei mici să învețe despre sex.

În primul rând să nu se numească „educație sexuală”. „Educație sanitară” e mai bine. Pentru că oamenii se sanitează. Noi suntem rezultatul unor oameni care s-au sanitat.

Apoi, nu e nevoie de educația asta. Pentru că-n țară românii se descurcă. Un tată din Piatra Neamț s-a descurcat. N-a vorbit el cu fata lui de menstruație (că-i rușine), dar a rugat o femeie s-o facă. O altă mămică s-a uitat prin telefonul băiatului, a văzut că acesta belește ochii la pornache și l-a băgat în ședință. Părinții se descurcă după posibilități și cum îi duce capul.

Apoi „cine-s specialiștii ăștia care ne vor învăța copiii?”. Asta au zis și unii români care au sunat la emisiune, asta a zis și Badea, sătul de atâția specialiști. România n-are nevoie de specialiști.

Gabriel Diaconu a atras atenția că e greu să te bazezi pe educația sexuală primită de acasă când ai atâția analfabeți funcțional în țară. Titus Corlățean a zis că nu-i frumos să jignești oamenii. Își proteja alegătorii, ăia deranjați de apelativul „funcțional”.

Părintele intervenea din când în când să spună de „altarul inocenței”, studii pe care doar el le-a văzut și alte vorbe care ar face și icoanele să plângă.

Pentru că este un versat în a manipula discuția știa să insereze și cuvinte pretențioase („endocrine”, „hormoni”) astfel încât să nu pară un reprezentant retrograd al unei religii retrograde. Din nou, 10 pentru cursivitatea discursului.

Dezbaterea a avut o singură concluzie (nespusă): o să rămânem în continuare o țară condusă de mentalități blocate în trecut, minți care interpretează spiritualitatea după cum li se scoală. Ironia face că părintele Calistrat a fost întrerupt de Gâdea în timp ce vorbea de „altarul purității umane” pentru a intra un calup publicitar de 15 minute, reclame la tot felul de nasoale trupești/mentale, iar în platou, avocata era sulemenită dar cu expunere la cruciulița de aur de la gât. Cum a orânduit și Cristi, mântuitorul.

Partea cu adevărat proastă când trăiești într-o țară care tânjește la o dictatură religioasă, dar nu poate s-o implementeze 100%, e că n-o să cunoaștem niciodată dimensiunea adevărată a nasoalei.

BOR-ul (și apologeții) nu sunt lăsați să-și facă de cap și asta e nasol pentru că nici noi ceilalți n-o să vedem vreodată cum arată monstrul.

Și nu-l vor cunoaște nici fanii ideologiei. Acum toți baticoșii pupă poala popii, dar când popa o să-ți fie dictator o să fie altfel.

Zgândăreala asta prin gard (anti-educație sexuală, anti-una, anti-alta) e o piedică, un bobârnac peste ceafă care enervează, dar nu îndeajuns încât să spui „gata bă, hai, fiecare la templul lui, aici suntem o societate, nu o sectă!”.

Asta ziceam și acum ceva timp în legătură cu PSD-ul.

Dacă ar avea putere deplină, 100%, n-ar mai avea scuze. N-ar mai exista „grele moșteniri”, „opoziție”. Și oamenii ar vedea mizeria în forma ei perfectă. La fel și cu BOR-ul. Dacă ar putea implementa tot ce-și doresc… Dar trebuie să ne sacrificăm. Total.

D-aia cred că e bine să scoatem educația sexuală din școli. Și să cenzurăm tot ce nu e aprobate de biserică. Să închidem internetul, magazine, afaceri. Că nu-s creștine. Să ridicăm doar biserici. Să lucrăm doar și numai pentru o instituție și un crez. Și când pentru destui oameni o să ajungă cuțitul la os o să putem trage linie și o să spunem „bă, ați avut șansa voastră”.

Cine nu vrea să plece. Dar cine rămâne să înghită. 

Până atunci ținem pacientul pe aparate.

Știu… nihilism…