România a împlinit 102 ani și n-are parte de o pensionare liniștită. „Merge” pare cuvântul potrivit. Cu toate că-i mai bine ca niciodată (datele confirmă că n-a fost niciodată atât de bine în România), tot nu-i pe cât de bine ar putea să fie.
Cea mai mare problemă? Că vedem că se poate mai bine. Ce nu cunoști nu te poate afecta.
Dacă nu știam că se poate mai frumos, mai curat, mai fără una-alta eram cu siguranță cei mai fericiți.
Acum câteva săptămâni am dat peste fotografia acestui articol și m-am gândit s-o păstrez. Am simțit că exprimă atât de multe. Și da, dacă aș putea să descriu România la 102 ani m-aș raporta la această imagine.
Nu, România nu e doar Eba. Și nici doar măgarul, căruța, femeia din căruță ș.a.m.d..
România e tot ce vedem în poză. Cu bune și rele (depinde cum vrei și poți să vezi).
România poate să fie și tânărul bine îmbrăcat a cărui evoluție socio-profesională depinde de un om în căruță (simbol al arhaicului). Măgarul poate simboliza lentoarea evoluției, dar trebuie să ținem cont că „asfalt” avem doar pe drum, trotuarul fiind o iluzie.
România poate să fie și „monarhismul politic”, Eba reprezentând (și fiind) o moștenire, nu un produs al vreunei școli/evoluții/schimbări politice.
România poate să fie și gardul vopsit strident, altfel față de celelalte (care și ele sunt diferite între ele), zero (0) simț artistic comun, zero (0) aliniere la un standard comun. Fiecare cu aia a mă-sii. Dacă e să fim profund cârcotași artistic am putea spune că și outfit-ul candidatei e ca nuca-n perete. Cel puțin cromatic.
Ești tentat să spui că din fotografie lipsește opulența țării. Nu. E acolo. E subtilă, dar e prezentă. Șoșonii tinerei costă cât măgarul (am verificat pe OLX). Și dacă trăiți cu impresia că Eba a venit la întâlnirea cu asinul pe jos…
De asemenea, mi se pare interesant că privirile din fotografie nu se intersectează și nu se uită în același punct. Măgarul e în treaba lui, Eba e cu măgarul și femeia din căruță se uită departe. Departe rău.
Cam așa văd România în 2020. Multe simboluri, multe interpretări.
3 răspunsuri
Felicitari George! Ai mare dreptate. Asta am simtit-o si eu cand eram in drum spre casa si am trecut pe langa cea mai mare biserica din oras, acum aproximatov 30 de minute. Era finalul slujbei si am intrat si eu nu in biserica, dar am stat doar aproape de intrarea in biserica si peste cateva minute am vazut ipocrizia(si nu cred ca era doar o proiectie), nu numai a preotilor, dar si a oamenilor prezenti in biserica. Preotii spuneau de faptele maretului ,,popor” roman, inclusiv minciuni, oamenii cand ieseau erau pusi pe cearta(pentru ca au fost la niste parinti spirituali ca cei de la BOR). Cred ca si oamenii care lucrau acolo aveau astfel de ,,educatie”. Pe preoti trebuie sa ii tragem in primul rand pentru progresul extrem de lent din toate punctele de vedere al tarii(in stil revolutia franceza). Problema e ca majoritatea dintre noi suntem ca ei.
Măi, stau și mă râd singur !
Atâtea „cuvinte prețioase”, atâtea figuri de stil cu „pretenții !??”, atâtea etc. …
Măi, voi vă „încurcați” singuri cu mânuțele voastre amân…câte or fi …
..pentru a „evidenția” cică niște „probleme” care vă stau pe cerebel …
Întreb și eu ca un paysan: Care-i problema ta George, până la urmă ? De unde și pt. ce atâta (dez)batere ???
Despre ce vorbești și împotriva cui combați ??
… aahh, probabil că te simți superior tuturor dar, suferi de crize de anxietate și atacuri de panică ….sublimate (pt.) public în texte abracadabrante și fără nici o logică …frumos spuse . . ca o poveste …pt public !?? ….
… probabil (sigur .., zic eu ) ….. o formă a ta semi sau inconștietă de defulare … ?!,!!! ….. și/sau sublimare a unor probleme/conflicte personale mai vechi ……… părerea mia !!
Măi, să nu disperați, există soluții și pt. voi !!!😁
P.s.: E ușor a scrie „texte” când nimic nu ai a spune …