Omul este un animal? Suntem de acord cu asta? Da. Bun, mergem mai departe.
Ieri, pe când pedalam spre Brașov în cadrul turneului Bike Up Comedy, am văzut pe la Sinaia un panou pe care scria ceva de genul: „Vânatul este o comoară a pădurii. Protejați vânatul”. Imediat m-am gândit că un mod bun să-l protejezi este să nu le mai spui animalelor din pădure „vânat”. Nu? Vânat = vânători = omorât. Dacă tot suntem chitiți să protejăm mediul înconjurător hai să nu ne mai raportăm la el ca-n secolul 16.
Acum văd o știre că-ntr-un cătun din China are loc anual un festival unde se mănâncă produse din carne de câine. Yulin Dog Festival. Ceilalți locuitori ai planetei sunt scandalizați și militează febril împotriva acestei barbarii. Cică-s tranșați căței și trec prin chinuri groaznice. Sună ca… orice alt festival din România. Ignat, Răvășitul Oilor, Crăciun, Paște, etc. Nu? Doar nu credeți că pe câini îi omoară „mai rău” decât pe porci, miei sau oi? Nu-i violează, nu le pune manele. Îi taie și îi tranșează.
Acum iese democratul din mine: cum poți să-i acuzi pe chinezi de rele practici împotriva câinilor când noi facem același lucru. Dar cu alte animale. Pentru majoritatea există două categorii: animale de companie și carne.
Chinezii mănâncă (aproape) orice.
Așa au fost învățați, să pună-n farfurie tot ce zboară, merge, se cațără, etc. Foamea-i mare când n-ai. Ei nu-și refuză un șarpe la grătar lângă două pulpițe de șoarece de crescătorie (dacă e de crescătorie) cum nici tu nu-ți refuzi doi mici și un cârnat. Asta mănâncă ei. Noi îi acuzăm că omoară animale de companie. Dar știați că pentru unii vaca-i sfântă? Pentru unii porcul e interzis? Cu toate astea societatea noastră se-ndoapă cu nesaț din ambele. Nu mai protestează nimeni.
Hai s-o spunem sincer: omul depinde de animale. Așa a fost dintodeauna. Dacă nu ești vreun raw-vegan habotnic, genul care-și face singur haine precum Ghandi, n-ai nici măcar o scuză să protestezi împotriva chinezilor că-l mănâncă pe Patrocle. Vrei să nu mai sufere animalele? Nu mai mânca pui. Nu mai mânca porc. Nu mai purta lână. Nu mai mânca legume pentru care s-a folosit forța animală. Nu-ți mai cumpăra mașină. Nu te mai duce la cumpărături. Etc. „George, ești absurd!”. Nu, nu sunt. Omul ăla care-ți face ție mașina-n fabrică, ori care te servește la casă la Kaufland, și-a plimbat câinele pe fugă dimineața ca să ajungă mai repede la muncă să te servească pe tine. Poate câinele lui voia să stea trei ore pe afară până să găsească un petec de trotuar unde să se ușureze-n pace. Așa a fost grăbit și acum stă singur într-un apartament și e frustrat.
Depindem de animale, dar pe unele le punem pe un piedestal pentru că asta-i cultura în care creștem. Dacă trăiam într-o țară cu miliarde de locuitori și o sărăcie lucie mâncam și animale desenate. O puneam pe Hello Kitty pe plita-ncinsă. Europenii consideră că-i scârbos să gătești câini pentru că-i considerăm „cei mai buni prieteni ai omului”. Poate câinii nu ne consideră „cei mai buni prieteni”, ci doar niște baby-sitteri care asigură mâncărică, plimbări și căldură.
Hai să fim corecți până la capăt: le ceri chinezilor să nu-l mai gătească pe Azorel, dar renunți și tu la vită, porc, pui, pește și orice alt animal care suferă fizic sau psihic pentru bunăstarea ta.
Gata și cu divertismentul cu animale.
Că nu-i frumos să pui câinii să fugă ca proștii după un iepure de pluș pentru că-ți place ție să faci pariuri. Poate caii n-au chef să fie călăriți. Și cine dracu are impresia că pisicilor le place să fie tunse, frezate și „înfrumusețate” pentru concursuri sinistre care spun mai multe despre oameni decât despre animale.
Și știți ce? Castravetele nu suferă? Varza nu plânge? Conopida n-are depresii?
Acestea fiind zise, ce mai mâncăm?
