Când s-a pornit tăvălugul anti-homosexuali n-a mai putut sta românul liniștit în fața tocăniței de resturi de frica faptului că se vor face nunți poponărești și se va strica sfânta taină a căsătoriei.
Li se întorcea berea la PET pe gât la gândul unui cuplu de bărbați căsătoriți.
S-a pus mână de la mână, vedetă ipocrită de la vedetă ipocrită și s-au strâns 3 milioane de semnături. 3 milioane.
3 milioane de oameni s-au mobilizat exemplar și-au plecat cu foaie, pix și buletin spre cruciada secolului 21 (cică).
În schimb, de luni de zile se chinuie niște unii să strângă semnături împotriva penalilor din funcții publice. Adică să nu-ți lași țara pe mâna unor jepcari cu cazier.
Câți oameni au semnat după atâtea luni? Mult sub 300.000.
Ce spune asta despre noi? Orice, mai puțin că suntem o țară care merită să apuce secolul 22.
Când mai aud discuții despre „când crezi că se va legaliza marijuana medicinală?” sau „când crezi că se va legaliza prostituția?” arunc un liniștit și calm „stai să dispărem ca nație și vedem după”.
Orice temă de discuție care include cuvintele „România”, „viitor”, „dezvoltare” și „evoluție” trebuie omorâtă din fașă și lăsată să zacă groapa comună a speranțelor.
Mi se pare și absurd că se strâng semnături pentru o asemenea inițiativă, dar e cu atât mai penibil că ele se strâng greu. De ce? Păi n-ai caracatița din spatele Coaliției pentru Familie în spate, dar oricum…
